Nepronunţare asupra fondului cauzei. Respectarea dreptului părţilor la două grade jurisdicţie


Prima instanţă, deşi reţine corect situaţia de fapt în urma analizării probatoriului administrat, prin hotărâre nu se pronunţă asupra fondului cauzei, situaţie care atrage casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. XXI din 12 iunie 2006 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recurs în interesul legii.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1091 din 16 noiembrie 2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub numărul 2468/114/2007 reclamanta P.V., a chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SRL, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună închiderea carnetului de muncă al acesteia.

în motivarea acțiunii reclamanta a relatat instanței faptul că este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată din data de 1 martie 2004, la societatea pârâtă în baza contractului individual de muncă nr. Y3/215812 din 20 august 2006.

La data de 13 martie 2005, a dat naștere unui copil, intrând în concediu pentru creștere copil până la împlinirea vârstei de 2 ani.

La data de 13 martie 2007, s-a adresat conducerii societății în scris, pentru reluarea activității însă nu a găsit sediul acesteia, cu toate documentele efectuate.

Tribunalul Buzău a pronunțat sentința civilă nr. 617 din 28 mai 2007 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că raporturile de muncă ale acesteia cu societatea pârâtă au încetat în baza art. 79 C.muncii , prin demisia salariatei.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este salariata pârâtei din data de 1 septembrie 2004, având încheiat contractul individual de muncă, pe durată nedeterminată. La data de 21 aprilie 2005, a intrat în concediu pentru creștere și îngrijire copil până la împlinirea vârstei de 2 ani respectiv 13 martie 2007, când a intenționat să se întoarcă la muncă.

Printr-o scrisoare adresată conducerii pârâtei aceasta și-a manifestat intenția de a începe lucrul, dar nu a primit nici un răspuns.

De asemenea, a aflat că societatea și-a schimbat sediul fără a se cunoaște noua adresă, și fără ca poziția din carnetul de muncă să fie încheiată în vreun fel.

în această situație a formulat prezenta acțiune, prin care a solicitat tocmai închiderea carnetului de muncă.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în susținerea recursului, recurenta a învederat faptul că nu a solicitat instanței să constate voința sa unilaterală de încetare a raporturilor de muncă prin demisie, ci a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună închiderea cărții de muncă, această formalitate fiindu-i necesară pentru a întocmi actele necesare pentru a beneficia de șomaj.

Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă a promovat acțiune la prima instanță solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună închiderea carnetului său de muncă.

Prima instanță, deși a reținut că în mod corect intenția reclamantei de a-și relua activitatea după terminarea concediului pentru creșterea copilului, relevând eforturile acesteia de a lua legătura cu conducerea societății căreia i-a înfățișat printr-o cerere intenția sa, totuși, la pronunțarea hotărârii, a apreciat că din actele dosarului rezultă voința unilaterală a reclamantei de a înceta raporturile de muncă prin demisie, aspect pe care îl constată conform art. 79 C. muncii .

în aceste condiții, Curtea constată că prima instanță nu a soluționat fondul pricinii, sens în care apreciază recursul ca fiind fondat.

în baza acestor considerente, Curtea a admis recursul conform art. 304, 3041, art. 312,art. 315 C.proc.civ., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cauzei, cu administrarea probelor ce vor fi considerate necesare pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.