Judecătoria GĂEŞTI Sentinţă penală nr. 34 din data de 31.01.2013
Deliberând asupra prezentei cauze penale, instanța constată că:
La data de 24.01.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Găești privind liberarea condiționată a condamnatului NSF, deținut în Penitenciarul Găești.
Cererea a fost însoțită de procesul verbal nr. 12 din data de 23.01.2013 și de caracterizarea condamnatului pe parcursul executării pedepsei.
La primirea dosarului, respectiv la data de 28.01.2013, față de obiectul cauzei, instanța a dispus preschimbarea din oficiu a termenului de judecată acordat cauzei (07.03.2013) la data de 31.01.2013.
Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța constată că:
Petentul a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare prin sentința penală nr. 416/2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, executarea pedepsei începând la data de 13.06.1999, urmând să expire la data de 12.06.2019.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute o fracțiune de 3/4 din durata pedepsei aplicate, respectiv 5478 de zile – din care, în cazul în care muncește, 608 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 4870 de zile efectiv executate.
Până la momentul întocmirii procesului verbal, condamnatul a executat 5478 de zile, din care 504 zile câștigate pe baza muncii prestate.
Petentul figurează fără antecedente penale.
La data de 23.01.2013, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a apreciat că petentul poate beneficia de liberare condiționată, întrucât a fost recompensat de treizeci și șase de ori, sancționat de două ori, dar cele două sancțiuni au fost ulterior ridicate, a participat la activități și programe educative, a muncit, a manifestat interes pentru reintegrarea în societate după liberare, obținând un certificat de calificare profesională, a ținut legătura cu mediul de suport prin vizite, corespondență și apeluri telefonice, dând astfel dovezi temeinice de îndreptare.
Potrivit dispozițiilor art. 59 Cod penal, după ce a executat cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei – în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, la calculul fracțiunii avându-se în vedere partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, fără ca liberarea să poată fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei.
Față de natura și gravitatea faptei săvârșite, anume aceea de omor calificat, subiect pasiv fiind chiar tatăl petentului, instanța apreciază că timpul în care petentul a fost privat de libertate nu este suficient, scopul pedepsei nefiind încă atins.
Mai mult decât atât, chiar dacă petentul condamnat a executat fracțiunea corespunzătoare pentru a putea beneficia de liberare condiționată, cerințele art. 59 Cod penal trebuie îndeplinite cumulativ.
Simpla executare a fracțiunii de pedeapsă nu este suficientă și nu creează în favoarea condamnatului dreptul de a fi liberat condiționat, ci doar o vocație în acest sens, fiind necesar a se verifica întrunirea și a celorlalte condiții, anume stăruința în muncă a condamnatului, disciplina manifestată și dovezile temeinice de îndreptare, nu în ultimul rând ținându-se cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
Din caracterizarea depusă la dosar reiese că petentul a avut un comportament “în general corespunzător”;, aplicându-i-se două sancțiuni disciplinare, care ulterior au fost ridicate, beneficiind de numeroase recompense, participând la programe educaționale. Cu toate acestea, instanța apreciază că aceste elemente care îl caracterizează pe condamnat în mod favorabil nu reprezintă “dovezi temeinice de îndreptare”;, în sensul la care se referă art. 59 Cod penal, ci o simplă adaptare din partea petentului la condițiile impuse de mediul penitenciar. În plus, față de durata lungă a privării de libertate, numărul mare de recompense și numărul mare de programe educative la care a participat petentul apar ca firești pentru o persoană care, în lipsa opțiunilor, încearcă să se supună rigorilor vieții în penitenciar, dar nu pot reprezenta însușiri remarcabile și nici dovezi solide de corectare a atitudinii petentului față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Instanța apreciază că petentul a avut o conduită oscilantă, nicidecum foarte bună, ci doar “în general corespunzătoare”; – așa cum se apreciază și în caracterizarea depusă la dosar, el suferind și două sancțiuni disciplinare care, chiar dacă au fost ridicate, au fost aplicate pentru abateri efective, anume nerespectarea în mod repetat a regulamentului de ordine interioară. Or, pentru a se aprecia că petentul a dat dovezi temeinice de îndreptare, este necesar ca acesta să fi avut pe parcursul executării pedepsei o comportare exemplară, nu doar una satisfăcătoare, astfel că, nici din acest punct de vedere, nu se justifică liberarea condiționată.
Astfel, având în vedere ca liberarea condiționată este o facultate și nu o obligație a instanței, se apreciază că nu sunt întrunite cumulativ dispozițiile art. 59 Cod penal, cererea condamnatului urmând a fi respinsă.
Condamnatul va putea reitera cererea de liberare condiționată după expirarea unui termen de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petentul la 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Calea de atac împotriva prezentei sentințe penale este recursul, în termen de 3 zile de la comunicare pentru condamnat și de la pronunțare pentru reprezentantului Ministerului Public, conform art. 450 alin. 4 Cod procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.01.2013.
Notă: Soluția a fost menținută în calea de atac.
