Caracterul opţional şi nu obligatoriu al prevederilor Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, dedus din interpretarea literală şi raţională a art. l, art. 6,art. 8 şi art. 9 din sus-menţionatul act normativ


Din interpretarea coroborată a art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 142/1998, se conturează, cu evidenţă, intenţia legiuitorului de a acorda salariaţilor beneficiul unor tichete de masă, dar numai în măsura în care îşi desfăşoară efectiv activitatea fiind prezent la serviciu, aceasta fiind şi raţiunea pentru care prin art. 9 din Legea nr. 142/1998 s-a instituit obligaţia salariaţilor de a restitui tichetele de masă neutilizate, la finele fiecărei luni, precum şi la încetarea contractului individual de muncă.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 530 din 11 septembrie 2007

La data de 12.12.2006 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă sub nr. 5884/40/2006 a fost înregistrată contestația formulată de G.C. în contradictoriu cu intimata SC P. SA − Zona „P” Botoșani prin care a solicitat anularea deciziei nr. 168 din 10.11.2006, emisă de intimată, acordarea diferenței de plăți compensatorii, modificarea și completarea carnetului de muncă și reintegrarea pe postul deținut anterior.

în motivare, a arătat, în esență, că în fapt în cadrul sucursalei s-a procedat la efectuarea unei concedieri colective și nu la una individuală fiind aplicat art. 68 din Legea nr. 53/2003 și nu art. 65-66.

Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă trebuia să primească și 4 salarii medii nete, iar mențiunile privind indemnizația de concediere trebuiau făcute și în carnetul de muncă.

La termenul de judecată din 22.01.2007, contestatorul a solicitat introducerea în cauză a SC P. SA București și respectiva a renunțat la judecata cererii privind modificarea și completare carnet de muncă.

La 19.02.2007 aceasta și-a modificat acțiunea în sensul că a cerut încetarea contractului de muncă după expirarea perioadei de preaviz, acordarea tichetelor de masă pentru perioada preavizului.

La 7.03.2007 contestatorul a declarat că nu mai dorește reintegrarea pe postul avut anterior.

Prin întâmpinare și răspunsul la precizări SC P. SA București a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că angajatorul a respectat prevederile legale privind concedierea colectivă (art. 68 și urm. din Legea nr. 53/2003) notificând proiectele de concediere Inspectoratului Teritorial de Muncă, Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă și Sindicatelor.

De asemenea, a arătat că nu pot fi acordate cele 4 salarii medii pentru că acestea nu se cumulează cu prevederile din Planul social aprobat ci reprezintă minimul ce putea fi acordat în cadrul concedierii colective. Preavizul nu a fost acordat în natură deoarece această posibilitate a fost reglementată prin art. 74 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă.

Tichetele de masă nu se pot acorda deoarece potrivit art. 6 din Legea nr. 142/1998 tichetele de masă se cuvin doar pentru zilele în care salariatul este prezent la lucru în unitate.

Tribunalul Botoșani, secția civilă prin sentința nr. 394 din 5.04.2007 a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive cu privire la intimata SC P. SA − Zona „P” Botoșani, a admis în parte, contestația formulată de contestator, a constatat încetate raporturile de muncă dintre contestator și intimată începând cu data de 8.01.2007, a obligat intimata SC P. SA București să-i acorde contestatorului bonuri de masă pentru zilele lucrătoare cuprinse în perioada 11.11.2006 – 08.01.2007, a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plata diferenței de plăți compensatorii și anularea deciziei de concediere nr. 168 din 1011.2006, iar în baza art. 246 C.proc.civ. s-a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior, completare și modificare carnet de muncă.

împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs pârâta SC P. SA București − P Botoșani, cât și reclamantul G.C.

în motivarea recursului său pârâta SC P. SA București („P” Botoșani) a invocat prevederile art. 6,art. 8 și art. 9 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, concluzionând în sensul că întrucât contestatorul nu a lucrat în perioada preavizului, obligarea pârâtei la a-i acorda acesteia tichetele de masă pentru această perioadă este contrară dispozițiilor legale sus-menționate.

Examinând recursul pârâtei, curtea îl constată întemeiat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, „salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de muncă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate”.

Potrivit prevederilor art. 9 din același act normativ „salariatul are obligația să restituie angajatorului, la finele fiecărei luni, precum și la încetarea contractului individual de muncă, tichetele de masă neutilizate”.

Din interpretarea coroborată a celor două texte normative, se conturează, cu evidență intenția legiuitorului de a acorda salariaților beneficiul unor tichete de masă, dar numai în măsura în care își desfășoară efectiv activitatea fiind prezent la serviciu, aceasta fiind și rațiunea pentru care prin art. 9 din Legea nr. 142/1998, s-a instituit obligația salariaților de a restitui tichetele de masă neutilizate, la finele fiecărei luni, precum și la încetarea contractului individual de muncă.

Referitor la recursul reclamantului instanța constată că acesta a fost depus de reclamant direct în instanța de recurs, contrar prevederilor art. 302 C.proc.civ., motiv pentru care va fi constatat nul.

Față de această situație s-a admis recursul declarat de SC P. SA București și s-a modifica în parte sentința recurată, în sensul că s-a înlăturat ca nefondat capătul de cerere pentru plata tichetelor de masă, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a constatat ca fiind nul recursul contestatorului.