Lipsa nejustificată de la interogatoriu a pârâtului se poate considera drept “o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice”, conform art. 225 Cod procedură civilă.
(Secţia comercială, decizia nr. 22/3.07.1995)
Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii T.G. şi D.T. au solicitat obligarea pârâtului G.G. să restituie în natură un număr de maşini de cusut, o cotă de 40% din beneficiul realizat prin funcţionarea societăţii comerciale ai căror membri asociaţi sunt părţile, precum şi cheltuieli de judecată. Pronunţând sentinţa civilă nr. 2.781/15.03.1993, instanţa de fond a respins acţiunea, reţinând că reclamanţii nu şi-au probat calitatea de procuratori de fonduri la achiziţia respectivelor utilaje, iar reglementarea pretenţiilor băneşti se poate realiza între părţi numai cu ocazia lichidării societăţii comerciale în cauză, după stabilirea activului şi pasivului patrimonial.
împotriva soluţiei instanţei de fond au promovat apel cei doi reclamanţi, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie. Apelanţii au arătat faptul că întreprinderea mică constituită de părţi în temeiul Decretului-lege nr. 54/1990 şi-a încetat activitatea la 11.06.1991, când s-a produs şi dizolvarea asociaţiei, de plin drept, conform art. 45 lit. b şi alin. penultim din Decretul nr. 31/1954, deoarece nu s-a procedat la reorganizarea asociaţiei, conform Legii nr. 31/1990, în societate comercială.
Intimatul-pârât G.G., legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar şi nici nu s-a prezentat la instanţă, pentru a-şi susţine apărarea.
Analizând cererea de apel, tribunalul urmează să admită demersul judiciar, în baza art. 296 teza 2 Cod proc. civilă, va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii, obligând pârâtul să restituie reclamanţilor 40% din contravaloarea celor 13 maşini de cusut – în natură sau prin echivalent bănesc, conform concluziilor raportului de expertiză administrat la fond – precum şi 40% din beneficiul realizat de fosta întreprindere mică, ce a funcţionat conform Decretului-lege nr. 54/1990.
Apelul este întemeiat, deoarece întreprinderea mică a funcţionat până la 11.06.1991, când pârâtul a transformat-o, unilateral, în societate comercială, conform sentinţei civile nr. 1.300/1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, fără însă a proceda la lichidarea şi descocotirea patrimonială cu ceilalţi asociaţi. Situaţia de fapt reţinută se coroborează, din punct de vedere probatoriu, cu aplicaţia art. 225 Cod proc. civilă, datorită lipsei nejustificate a intimatului – pârât la interogatoriu şi, respectiv, raportul de expertiză efectuată în cauză de către expertul RA.
Notă: în legătură cu Decretul-lege nr. 54/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 36.
Referitor la Decretul nr. 31/1954 şi Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
