Cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată a doua zi după arestarea preventivă. Aprecierea asupra temeiurilor în baza cărora s-a dispus măsura privativă de libertate, precum şi asupra condiţiilor prev. de art.1602 alin.2 Cod procedură penală.
Constată că la data de 25.01.2008, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Cioacă Constantin Cristian.
În motivarea cererii, se arată, în esenţă, faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, limitele de pedeapsă ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa fiind sub 18 ani închisoare; în cauză, nu există date din care să rezulte necesitatea de a săvârşi alte infracţiuni; nu există date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte; din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că a solicitat în mod expres protejarea e-mail-urilor în scopul de a nu fi şterse sau distruse date al căror conţinut ar putea da indicii privind locul în care s-ar putea afla soţia sa. Menţinerea sa în arest produce consecinţe extrem de grave asupra familiei sale, în special asupra copilului pe care îl are în întreţinere. Inculpatul apreciază că nu este argumentat de către procuror pericolul concret pe care el l-ar prezenta pentru ordinea publică, iar apariţia corespondenţei electronice a soţiei sale în presa scrisă nu poate susţine această idee întrucât nu se poate cataloga publicarea unei corespondenţe ca fiind periculoasă.
În cuprinsul cererii se arată că infracţiunile reţinute nu îndeplinesc elementele constitutive, nici sub aspect subiectiv, nici obiectiv, impunându-se chiar, dacă s-ar afla în faza judecăţii, o solicitare de schimbare a încadrării juridice în dispoziţiile art.195 Cod penal, deşi lipseşte plângerea prealabilă.
Cu privire la sensul termenilor de sistem informatic şi date informatice din art.35 din Legea nr.161/2003, se apreciază că, date fiind ambiguităţile de interpretare, lămurirea definitivă este dată de dispoziţiile art.41 din aceeaşi lege, al căror enunţ indică, fără dubiu, la ce fel de sisteme se referă legea şi ce se înţelege prin criminalitate informatică.
Referindu-se la latura subiectivă, inculpatul a arătat să intenţia sa a fost de a găsi date care ar putea duce la descoperirea locului în care se află soţia dispărută şi, totodată, de apărare cu privirea la suspiciunea de omor.
La dosarul cauzei au fost ataşate dosarul de urmărire penală nr.98/D/P/2007 aparţinând Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Braşov, precum şi, în copie, dispozitivul încheierii nr.269/24.01.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, mandatul de arestare preventivă nr.1/U/24.01.2008, emis de instanţa supremă şi referatul procurorului cuprinzând propunerea de arestare preventivă.
În cauză, ulterior admiterii în principiu a cererii formulate, s-a procedat la ascultarea inculpatului.
Examinând cererea formulată în raport de actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Împotriva inculpatului Cioacă Constantin Cristian a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa procurorului din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Braşov, emisă la data de 15.01.2008, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la acces fără drept la sisteme informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.42 alin.1,2 şi 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale), de instigare la restricţionare fără drept a accesului la date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale) şi de instigare la transferul neautorizat de date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), constând în aceea că, în luna septembrie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a determinat pe învinuiţii Breazu Marius Sebastian şi Niţu Marin Adrian să acceseze fără drept sisteme informatice prin înlăturarea sistemelor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice constând în conţinutul mesajelor de poştă electronică destinate avocate Ghinescu Elodia Marilena, la adresele [email protected] şi [email protected]; în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a determinat pe aceştia să restricţioneze fără drept accesul la adresele de email precizate şi să transfere neautorizat date informatice dintr-un sistem informatic.
Prin încheierea nr.269/24.01.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului Cioacă Constantin Cristian pe o durată de 29 de zile, începând din data de 24.01.2008 până la 21.02.2008 inclusiv, fiind reţinute ca temeiuri ale privării de libertate dispoziţiile art.148 lit. d şi f Cod procedură penală.
Chiar dacă inculpatul a formulat prezenta cerere la data de 25.01.2008, deci la scurt timp după privarea sa de libertate, Curtea apreciază că se impune analizarea acesteia pe fond, sub aspectul temeiniciei întrucât, potrivit art.1601 alin.1 Cod procedură penală, cel arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie în tot cursul procesului penal, acest drept fiind, de altfel, consacrat şi prin dispoziţiile art.23 alin.10 din României. Premisa obligatorie a formulării unei astfel de cereri o constituie starea de arest preventiv a celui în cauză, fără ca prin lege să fie instituit un anume moment de la care să o poată promova. Raţiunea prevederii acestei posibilităţi este tocmai de a limita la maxim efectele negative pe care o privare de libertate le poate produce celui în cauză mai înainte de pronunţarea unei condamnări.
Totodată, în materia arestării preventive, hotărârea instanţei de luare a măsurii preventive nu se bucură de autoritate de lucru judecat, instanţa având obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii şi în situaţiile în care hotărârea judecătorească prin care a fost instituită este definitivă.
În speţă sunt îndeplinite condiţiile negative prevăzute de art.1602 alin.2 Cod procedură penală. Din nici unul din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte. De asemenea, nu rezultă că ar exista date, informaţii sau împrejurări concrete care să îndreptăţească temerea iminenţei săvârşirii de către inculpat a unor alte infracţiuni.
Sistemele informatice cu privire la care se afirmă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, aparţinând inculpatului şi soţiei acestuia, Ghinescu Elodia Marilena, au fost ridicate de organul de urmărire penală, fiind supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, ocazie cu care nu s-a constatat că ar fi fost distruse, şterse sau modificate date cu relevanţă în prezenta cauză.
Cât priveşte temeiul prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală, reţinut între motivele arestării inculpatului, Curtea apreciază că existenţa acestuia presupune situaţia în care, după începerea procesului penal pentru o infracţiune, inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, cu intenţie. Inculpatul este acuzat de comiterea a trei infracţiuni în formă continuată, fiecare cu câte două acte materiale, comise în datele de 02.09.2007 şi 24.09.2007. Art.148 lit.d Cod procedură penală ar fi fost incident dacă, ulterior epuizării infracţiunii continuate, inculpatul ar fi comis o nouă infracţiune, cu forma de vinovăţie cerută de lege. Nu rezultă însă în speţă o astfel de situaţie, iar împrejurarea că faptele reţinute în sarcina inculpatului ar fi fost săvârşite ulterior comiterii presupusei infracţiuni de omor calificat ar fi putut justifica o eventuală analiză a acestui temei în dosarul de urmărire penală nr.1249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi nu în prezenta cauză.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea procurorului în sensul că ulterior comiterii faptelor de instigare a învinuitului Breazu Marius Sebastian ar fi fost comise faptele de instigare a inculpatului Niţu Marin Adrian, câtă vreme textul art.148 lit.d Cod procedură penală are în vedere comiterea unei noi infracţiuni şi nu a unui act material săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale; or, atât începerea urmăririi penale, cât şi punerea în mişcare a acţiunii penale au avut în vedere infracţiuni în formă continuată.
Verificând cel de-al doilea temei în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cel prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea reţine că, potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie, alin.8 al aceluiaşi articol menţionând criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea acestora (scopul măsurii, gradul de pericol social al infracţiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana în cauză).
Observând natura faptelor pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, contextul în care inculpatul Cioacă Constantin Cristian le-ar fi săvârşit, aşa cum rezultă din dosarul urmărire penală (primul act material, la scurt timp după dispariţia soţiei sale, fiind plauzibil motivul invocat drept justificare – dorinţa de a afla informaţii despre locul în care ar putea fi aceasta; al doilea act material, în condiţiile investigaţiilor întreprinse de un post privat de televiziune, care au făcut posibilă legătura dintre inculpat şi Niţu Marian Adrian, ocazie cu care a fost identificată a doua adresă de e-mail, din sistemul de poştă electronică aparţinând motorului de căutare google”), Curtea apreciază că lăsarea în libertate a lui Cioacă Constantin Cristian, sub control judiciar, cu impunerea mai multor obligaţii, nu este de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul prezintă garanţii în sensul că, printr-o astfel de măsură, nu ar fi periclitată buna desfăşurare a procesului penal. În acest sens, se constată că este o persoană instruită – absolvent al Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza”, ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Braşov – aşadar capabilă să înţeleagă consecinţele acţiunilor sale; are un loc de muncă şi o stabilă în municipiul Braşov; până la momentul privării de libertate, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat; de la data comiterii presupuselor fapte (septembrie 2007) a trecut un interval de timp consistent, înăuntrul căruia inculpatul nu a săvârşit acte de natură a demonstra că prezintă pericol pentru ordinea publică; mai este cercetat, în stare de libertate, într-un alt dosar pentru comiterea unei infracţiuni deosebit de grave (omor calificat), iar după ce, în respectiva cauză, a încetat de drept măsura preventivă prev. de art.1451 Cod procedură penală, nu a fugit şi nu s-a sustras urmăririi penale.
De asemenea, inculpatul are în întreţinere un copil minor, care în prezent locuieşte la bunicii paterni şi cu care păstrează legături personale, vizitându-l în fiecare sfârşit de săptămână. Faţă de vârsta deosebit de fragedă a copilului şi ţinând seama că, din motive neelucidate încă, acesta nu mai beneficiază de îngrijirea şi afecţiunea maternă, instanţa apreciază că o continuare a privării de libertate a inculpatului este de natură să-l lipsească pe minor de ocrotirea părintească, împrejurare aptă să producă consecinţe negative asupra dezvoltării sale ulterioare.
Toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că pericolul concret pentru ordinea publică ce a justificat privarea de libertate este diminuat în mod substanţial, iar scopul arestării poate fi realizat în cazul inculpatului Cioacă Constantin Cristian şi prin liberarea provizorie.
Se impune a fi menţionată şi împrejurarea că pentru coinculpatul Niţu Marin Adrian – faţă de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art.42 alin.1,2 şi 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), apreciindu-se că există indicii de comitere a acestor fapte în calitate de autor, la instigarea inculpatului Cioacă – a fost instituită măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, apreciindu-se aşadar că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aşa fiind, Curtea, admiţând cererea inculpatului în temeiul art.1608a alin.2 Cod procedură penală, va dispune punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, impunându-i respectarea următoarelor obligaţii, prevăzute de art.1602 alin.3 lit.a-e, alin.31 lit.c Cod procedură penală: să nu depăşească teritoriul României decât cu încuviinţarea instanţei; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliţia Municipiului Braşov, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de numiţii Breazu Marius Sebastian, Niţu Marin Adrian, Niţu Emilia, Enescu Alexandra, de membrii familiilor acestora, să nu comunice cu ei, direct sau indirect.
La individualizarea acestor obligaţii instanţa a avut în vedere împrejurarea că, date fiind garanţiile personale pe care le prezintă inculpatul, mai sus menţionate, restrângerea libertăţii sale de mişcare la nivelul teritoriului României apare ca fiind justificată atât faţă de pericolul social concret al faptelor ce i se impută, cât şi faţă de împrejurarea că, pentru a putea să-şi exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti, este necesară deplasarea periodică a inculpatului în municipiul Piteşti, unde locuieşte în prezent minorul acestuia.
Dat fiind că împotriva inculpatului planează bănuiala comiterii unor fapte de natură penală, apare ca util a supune conduita acestuia unui control permanent exercitat de organele de poliţie aparţinând municipiului în care acesta locuieşte. Totodată, constatând că în această cauză urmărirea penală se desfăşoară şi împotriva numiţilor Breazu Marius Sebastian, Niţu Marin Adrian şi observând, pe de o parte, că faptele despre care se susţine că au fost comise în 02.09.2007 au fost reţinute ca urmare a constatării lor directe de către Niţu Emilia, iar, pe de altă parte, că în contul bancar aparţinând numitei Enescu Alexandra ar fi fost viraţi banii remişi de inculpatul Cioacă lui Niţu pentru activităţile infracţionale desfăşurate (conform consemnărilor din rezoluţia de începere a urmăririi penale), Curtea apreciază că este în interesul bunei desfăşurări a procesului penal să interzică inculpatului să se apropie de aceste persoane, de membrii familiilor lor şi să comunice cu ei, direct sau indirect.
În baza art.1602 alin.32 Cod procedură penală, inculpatului i se va atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive, fiindu-i puse în vedere şi dispoziţiile art.16010 Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.
Încheierea nr. 3/F din 29 ianuarie 2008 – N.T.
