Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 767 din data de 08.10.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 1660/119/2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 767
Ședința publică din 08 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : …………..
GREFIER : …………..
La ordine fiind pronunțarea asupra acțiunii în administrativ formulată de reclamantul SZ. S. R. în
contradictoriu pârâtele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BARAOLT, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV și
ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE COVASNA, având ca obiect anularea deciziilor nr. 6251/30.07.2014 și
2366/20.10.2014.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința din 24.09.2015, susținerile și
concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din
prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât și pentru a da
posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08.10.2015.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. dos. 1660/119/2014 contestatorul Sz. S. R. a solicitat
instanței ca în contradictoriu cu intimatele Serviciul Fiscal orășenesc Baraolt și Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice să dispună:
• anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 6251 din 30.07.2014 emisă de intimată;
• anularea deciziei nr. 2366 din 20.10.2014 de soluționarea a contestației;
• acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că prin decizia atacată s-a angajat răspunderea reclamantului, în solidar
cu SC ……… SRL, cu motivația că în perioada exercitării mandatului său de administrator cu rea-credință, a înstrăinat
activele societății, nu a achitat la scadență obligațiile fiscale și nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței
competente deschiderea procedurii insolvenței. Pentru a putea fi angajată răspunderea reclamantului este necesar a fi
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din O.G. nr. 92/2003. Din conținutul deciziei nu rezultă
că pierderile înregistrate de societate au fost generate cu rea-credință de către reclamant, în calitate de asociat și
administrator, în contextul crizei economice în care s-a aflat întreaga economie națională.
În continuare se arată că în conținutul deciziei nu sunt identificate activele înstrăinate cu rea-credință. Cu
prilejul audierii reclamantului acesta a aflat că este vorba despre imobilul construcție aflat în Baraolt, …….., care a
făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/13.01.2012 de BNP …….. Această vânzare nu poate fi
asimilată unui act producător de prejudicii întrucât din prețul de vânzare au fost achitate o parte din obligațiile fiscale
datorate dar și furnizorii societății și angajații. Vânzarea acestui activ a avut drept scop achitarea debitelor restante.
În ceea ce privește achitarea la scadență a obligațiilor fiscale se arată că pe parcursul mandatului său de
administrator reclamantul a încercat să achite aceste obligații dar din cauza contextului economic acest lucru nu a fost cu
putință. În perioada 2010-2013 societatea a pierdut o serie de clienți importanți. și nu s-au mai încasat în termen
creanțele societății.
Cu privire la deschiderea procedurii insolvenței contestatorul arată că la momentul la care a încetat calitatea sa de
administrator societatea nu se afla în insolvență, ea funcționa și efectua plăți, inclusiv ale obligațiilor bugetare
restante.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că nu au putut fi identificate o parte din bunurile mobile ale
societății reclamanta arată că autospeciala Dac Roman a fost identificată și sechestrată de organele fiscale și valorificată
pe calea executării silite.
În drept se invocă dispozițiile Codului fiscal și art. 3 pct. 1 lit. a și b din Legea nr. 85/2006.
În apărare intimatele Serviciul Fiscal orășenesc Baraolt și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice au depus
la dosar la data de 5.01.2015 întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că din documentația anexată precum și din actele administrative emise rezultă că
reclamantul nu a depus diligență în vederea clarificării situației juridice a societății privind creanțele datorate. Organul
fiscal a demarat o serie de proceduri de silită prevăzute de O.G. nr. 92/2003 constând în emiterea de somații,
titluri executorii respectiv procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 279605/2013. Neachitarea la
scadență a datoriilor se datorează exclusiv administratorului dat fiind că în ultimii trei ani societatea a desfășurat
activitate, valoarea însumată a tuturor veniturilor era îndestulătoare pentru achitarea creanțelor fiscale. De asemenea,
reclamantul a procedat la vânzarea unui imobil aflat în proprietatea societății la un preț de 170.000 lei către SC ……. SRL,
societate în care soția reclamantului deține calitatea de asociat unic, respectiv administrator. Din suma obținută
reclamantul a efectuat plăți către un furnizor, nefiind interesat de achitarea datoriilor restante bugetare. Ulterior
administratorul societății a cesionat o parte din părțile sociale la data de 18.11.2013 iar la data de 3.12.2013 a renunțat
inclusiv la calitatea lui de administrator. Având în vedere că reclamantul a dat dovadă de pasivitate și dezinteres în
gestionarea patrimoniului societății, se impune respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept se invocă dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă.
În vederea justei soluționări a cauzei instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a dispus din
oficiu efectuarea unei expertize contabile, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri (fila 9-76) și a fost depus
raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. L. ( fila 23 vol. II).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 16.05.2014, organele fiscale din cadrul Serviciului Fiscal Orășenesc Baraolt au întocmit procesul
verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 12 ( fila 120 vol. I) a debitoarei SC ……….. SRL, motivat de faptul că
aceasta înregistrează, la data de 16.05.2014, obligații fiscale restante în sumă totală de 209.290 lei precum și de faptul
că are venituri și bunuri urmăribile, fără a fi menționată valoarea însumată estimată. Bunurile societății sunt ulterior
enumerate, respectiv stocuri marfă, conturi în bănci, construcții, instalații tehnice și mașini. În actul respectiv sunt
menționate măsurile de executare silită precum și istoricul societății.
La data de 2.06.2014 a fost întocmit un Referat privind oportunitatea angajării răspunderii solidare a
administratorului societății, respectiv contestatorul Sz. S. R. (fila 113), iar ulterior a fost emisă Decizia de angajare a
răspunderii solidare nr. 6251 din 30.07.2014 a acestuia. Motivele de fapt menționate sunt următoarele: obligații fiscale
restante ale SC ………… SRL în sumă totală de 209.290 lei (TVA, impozit pe salarii, contribuții de asigurări sociale etc..), ce
nu au putut fi recuperate pe calea executării silite, faptul că în perioada exercitării mandatului său de administrator cu
rea-credință a înstrăinat activele societății, nu a achitat la scadență obligațiile fiscale și nu și-a îndeplinit obligația
legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței. În drept au fost invocate prevederile art. 20
alin. 1, art. 22, art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din O.G. nr. 92/2003. Se menționează, de asemenea, că Sz. S. R. a deținut
calitatea de administrator până la data de 3.12. 2013.
Împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare contestatorul a formulat în termenul legal contestație (f.9),
această cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 2366/20.102.014 (f. 36), sens în care contestatorul a
promovat prezenta acțiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În soluționarea acțiunii tribunalul va avea în vedere prevederile art. 27 alin. 2 lit. b, c și d din OG nr. 92/2003
care stipulează că “Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod,
răspund solidar cu acesta următoarele persoane: b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au
provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a
activelor debitorului; c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit
obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente
perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; d) administratorii sau orice alte
persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale”;.
Se poate observa că fiecare literă din cuprinsul articolului sus-menționat prevede o altă ipoteză, punctul comun
fiind reaua-credință a administratorului sau asociatului, condiție esențială pentru angajarea răspunderii.
În ceea ce privește prima ipoteză, respectiv aceea a înstrăinării cu rea-credință a activelor debitoarei, instanța
reține că imobilul construcție aflat în Baraolt, ………., a fost înstrăinat de către SC …….. SRL, prin administratorul său de
la acel moment Sz. S. R., către SC …….. SRL, societate având drept unic asociat și administrator pe soția contestatorului
numita Sz.G. , prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/13.01.2012 de BNP …….. (fila 90 vol. II). Prețul
imobilului a fost de 170.000 lei fără TVA din care suma de 17.000 lei s-a achitat anterior semnării contractului, conform
facturii fiscale nr. 10356/12.01.2012 ( fila 89-vol. II) restul de preț urmând a fi achitat în rate până la 31.06.2013.
Conform Raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D. L. (fila 35) datoriile fiscale ale societății în sumă
de 209.290 lei au început a fi acumulate începând cu luna noiembrie 2011, iar din aceste datorii societatea a achitat doar
suma de 6.010 lei. Conform susținerilor intimatei (fila 51 vol. I), susțineri ce nu a fost combătute de către contestator,
aceste plăți au fost făcute în urma sesizării organelor de cercetare penală prin adresa nr. 528/21.01.2013.
Prin urmare, instanța reține că, în ciuda faptului că imobilul a fost înstrăinat de către contestator și a încasat
suma de 17.000 lei, iar ulterior suma de 153.000 lei, acesta nu a înțeles să achite nici măcar o parte din datoriile
societății, cu toate că ar fi fost în măsură să o facă, întrucât datoriile societății la data de 31.12.2011 (adică cu 12
zile înainte de încasarea sumei de 17.000 lei și de semnarea contractului) erau de 17.950 lei ( fila 26-vol I). Dacă ar fi
achitat aceste datorii societatea nu ar mai fi înregistrat sume importante de plată cu titlu de penalități.
Contestatorul a susținut că a preferat să plătească cu suma încasată furnizorii societății, susținere pe care nu a
dovedit-o în vreun fel, astfel că aceasta nu poate fi reținută de către instanță. Presupunând că ar fi adevărată, oricum
contestatorul a mai încasat cu titlu de rate din prețul imobilului suma de 34.000 lei în anul 2012 (sau cel puțin așa ar fi
trebuit conform contractului) , sumă din care nu a înțeles să achite vreo datorie.
Faptul că contestatorul a avut calitatea de administrator al societății declarată insolvabilă, în această perioadă
înstrăinându-se imobilul ce aparținea SC ……… SRL, fără a se face dovada ca sumele obținute din această operațiune au fost
folosite pentru stingerea obligațiilor fiscale sau în interesul societății, conduce la concluzia că în mod corect s-a
statuat de organele fiscale ca acesta se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate.
În concluzie, în mod corect s-a angajat răspunderea solidară a contestatorului, reaua credință putând fi analizată în
acest caz sub două aspecte: în primul rând înstrăinarea unui imobil al societății, subevaluat în ceea ce privește valoarea
lui, către o societate comercială deținută de către soția sa, iar în al doilea rând, faptul că la dosar nu există nicio
dovadă din care să rezulte că, așa subevaluat, prețul a fost achitat. Cu alte cuvinte, din probatoriul administrat rezultă
că imobilul a fost înstrăinat pentru prețul de 17.000 lei, aspect de natură a înlătura prezumția bunei-credințe în privința
contestatorului.
Referitor la obligația de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, expertul numit în cauză a
precizat că la data de 31.03.2014 societatea avea creanțe de încasat de la clienți în sumă de 232.642 lei, alte sume de
încasat de la terți de 21.369 lei și creanțe fiscale în sumă de 5.512 lei, bunuri în sumă de 126.626 lei precum și
disponibilități bănești în sumă de 2.727 lei. Concluzia expertului este aceea că valoarea cumulată a acestora de 386.149 lei
era mai mare decât valoarea obligațiilor fiscale restante, astfel că nu se impunea declararea stării de insolvabilitate. De
asemenea, expertul a arătat că la data de 31.12.2013 creanțele de încasat erau de 378.988 lei, iar la data de 31.12.2012
valoarea creanțelor de încasat era de 354.292 lei.
Contrar concluziilor expertului, instanța reține că nu există nicio dovadă la dosar că aceste creanțe erau certe,
lichide și exigibile. Mai mult, așa cum a susținut și pârâta prin obiecțiunile formulate la Raportul de expertiză (fila
63-vol. II) organele fiscale au emis mai multe adrese de înființare a popririi pentru creanțele pe care societatea le avea
de încasat de la terți, unele societăți răspunzând în sensul că nu au datorii față de SC …….. SRL, nicio sumă nefiind virată
în urma acestor popriri. Contestatorul nu a combătut aceste susțineri și nici nu a făcut dovada că a inițiat vreun demers
pentru recuperarea acestor creanțe, în condițiile în care valoarea acestora a nu a scăzut ci, dimpotrivă, a crescut din 2012
până în 2013.
Or, în condițiile în care sunt dubii serioase cu privire la creanțele pe care societatea le avea de încasat, iar
valoarea bunurilor și a disponibilităților bănești era în cuantum de 129.353 lei, nu se poate susține că nu se impunea
declararea societății drept insolvabilă.
În concluzie, în mod corect s-a angajat răspunderea solidară a contestatorului prin dispoziția contestată, acestuia
putându-i fi antrenată răspunderea solidară doar pentru perioada cât a avut calitatea de administrator al societății
debitoare
Conform art. 19 din O.U.G. 51/2008 ,,(1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții,
cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia”;.
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar în temeiul art. 8 din O.U.G. 51/2008 sub forma scutirii de la
plata (f. 96 – Vol. II).
Ca urmare, instanța va dispune ca suma de 1960 lei să rămână în sarcina statului, potrivit dispozitivului de mai
jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge acțiunea formulată de contestatorul Sz. S. R. , CNP ……., cu domiciliul în Baraolt, ………., județul Covasna și
cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat ……… în municipiul Brașov, …………, județul Brașov, în
contradictoriu cu intimatele Serviciul Fiscal Orășenesc Baraolt, cu sediul în Baraolt, P-ța Libertății, nr. 19, județul
Covasna, și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, B-dul Mihail
Kogălniceanu, nr. 7, județul Brașov.
Suma de 1960 lei reprezentând ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 8.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
