Prin încheierea nr.18/16.11.2012 pronuntata în dosarul nr.3183/329/2012, Judecatoria Turnu Magurele a dispus arestarea inculpatului R. C., pe o perioada de 29 de zile, de la 26.11.2012 la 24.12.2012, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 22/U/26.11.2012. Recursul promovat de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat de catre Tribunalul Teleorman prin Încheierea nr.75/28.11.2012.
S-a apreciat ca sunt întrunite conditiile prevazute de art.143 si 148 lit. f Cod procedura penala, existând presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis o fapta pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Verificând din oficiu , potrivit art.300 ind.1 C.pr.pen., la primirea dosarului, masura arestarii preventive a inculpatului , instanta, prin încheierea din 13 decembrie 2012, a constatat ca este legala si temeinica, retinând ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin decizia penala nr.203 /R/17.12.2012 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. C.. împotriva încheierii din 13 decembrie 2012.
La data de 17 decembrie 2012 inculpatul ,prin aparator ales, a formulat cerere pentru revocarea masurii arestarii preventive si înlocuirea cu una din masurile prev.de art.136 lit.b si c Cod proced.penala, cerere însusita si de catre inculpat .
Prin încheierea din 20 decembrie 2012 s-a respins ca nefondata cererea pentru revocarea masurii arestarii preventive si înlocuirea cu una din masurile prev.de art.136 lit.b si c Cod proced.penala.
La data de 20 decembrie 2012, dupa pronuntarea încheierii de respingere a cererii de revocare a masurii arestarii preventive , aparatorul ales , prin posta electronica, a formulat , în numele inculpatului, cerere pentru liberare provizorie sub control judiciar, cerere însusita astazi si de catre inculpat .
În motivarea cererii a sustinut ca inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i se aduce si ca atare nu se mai pune problema zadarnicirii aflarii adevarului cu influentarea unor parti, martori sau experti sau ca poate altera sau distruge mijloace de proba, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil si un copil minor în vârsta de doua luni.
A comis aceasta fapta fara intentie datorita faptului ca era în stare de ebrietate. El nu este consumator de alcool dar în acea zi se întâlnise cu rudele si sarbatorise nasterea copilului sau. A gresit si regreta foarte mult, îi este foarte rusine de politistul pe care l-a lovit precum si de consatenii sai. Perioada în care a stat în detentie l-a facut sa înteleaga sa ai libertatea îngradita si sa nu fii alaturi de cei dragi mai ales în perioada sarbatorilor.
Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului de fond, a constatat astazi ca sunt îndeplinite din punct de vedere formal conditiile pentru ca inculpatul sa poata beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar si a admis în principiu cererea acestuia, iar conform disp.art.160 ind. 8a cod proced.penala,a procedat la audierea inculpatului.
În consecinta, instanta urmeaza a analiza daca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiata.
Aceasta verificare se face prin raportare la criteriile prevazute de art. 143 C.proc.pen. si art. 148 C.proc.pen., ce au condus la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Or, procedând la verificarea aspectelor mentionate anterior, instanta apreciaza ca, în cauza de fata, desi cererea inculpatului este admisibila în principiu, scopul masurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfasurari a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în conditiile în care subzista temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Instanta are în vedere natura si gravitatea faptei pentru care este trimis în judecata inculpatul, fapta constând în aceea ca în noaptea de 24/25.11.2012, în jurul orei 22,00, inculpatul a lovit-o pe partea vatamata C. S. M., agent de politie în cadrul IPJ Teleorman – Post de Politie B., aflat în exercitarea atributiunilor de serviciu, producându-i leziuni, în zone foarte sensibile ( testicul si scrot), care au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de Constatare Medico legala nr. 2350/B/2012 din 26.11.2012 emis de SML Teleorman.
Fata de modul de operare retinut prin actul de sesizare a instantei, instanta considera ca nu au disparut temeiurile avute la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului si ca punerea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica prin crearea unui sentiment de temere si insecuritate în cadrul comunitatii, asa încât se apreciaza ca se justifica în continuare privarea lui de libertate.
Autoritatea publica este conferita organelor publice prin regimul juridic pe care îl implica.
Aceasta reprezinta o importanta valoare sociala a carei respectare trebuie aparata si prin mijloacele de drept penal.
Încalcarea autoritatii organelor statului submineaza încrederea de care aceste organe trebuie sa se bucure, slabeste capacitatea de actionare a acestora si diminueaza credibilitatea de care trebuie sa se bucure în fata cetatenilor actiunile si actele acestora.
Chiar daca, în conditiile art. 5 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil si de a fi eliberat în cursul procedurii, instanta retine ca nu exista oportunitatea liberarii provizorii sub control judiciar, iar pe de alta parte, durata arestarii preventive a inculpatului nu este disproportionata în raport de importanta si complexitatea cauzei, precum si de gravitatea faptei imputate, masura arestarii inculpatului fiind luata la data de 26 noiembrie 2012 si ca atare perioada de arest preventiv nu este nerezonabila.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca nefondata cererea.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
