Cererea de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanţelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă nerespectarea acestei proceduri prealabile nu constituie un impediment în admiterea acestei cereri, dacă se au în vedere şi motivele invocate de autorităţile judiciare ale statului solicitant: expulzarea făptuitorului de pe teritoriul statului solicitant, domiciliul acestuia, al unor părţi vătămate şi al unor martori în statul solicitat.
încheierea penală nr. 321/45/2008 din 29 august 2008
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea de Apel Iaşi cu propunerea de admitere a cererii de preluare a judecăţii formulate de Tribunalul de Primă Instanţă – Secţia a Il-a penală din localitatea Radom, Polonia, privind pe C.C.T., , cu domiciliul în localitatea Murgeni, judeţul Vaslui, România.
Cererea de preluare a judecăţii a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 27 mai 2005.
La data înregistrării cererii erau în vigoare dispoziţiile din Legea nr. 302/2004 care reglementau transferul de proceduri în materie de preluare a urmăririi şi preluare a judecăţii în cauzele penale.
Din conţinutul cererii şi din înscrisurile ataşate, organele judiciare ale statului solicitant au cerut preluarea judecăţii, iar nu a urmăririi penale, aşa cum eronat a înţeles Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După ce în cauză s-au efectuat actele de urmărire penală, pronunţându-se şi soluţia faţă de persoana pentru care s-a cerut continuarea judecăţii, la data de 6 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a sesizat instanţa în condiţiile art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Eroarea aparţine şi autorităţilor judiciare poloneze care trebuiau să sesizeze Ministeml Justiţiei, iar nu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Legii nr. 302/2004, Ministeml Justiţiei nu avea decât calitatea de receptor al cererii, procedura de învestire a instanţei cu soluţionarea cererii de preluare a judecăţii revenind tot procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
Nerespectarea acestei proceduri prealabile nu constituie un impediment la soluţionarea cererii de preluare a judecăţii.
La baza formulării cererii nu stă Tratatul dintre România şi Polonia, ratificat prin Decretul nr. 323/1962, acord care nici nu permitea transferul procedurii de urmărire penală sau judecata penală, aşa cum au motivat organele judiciare ale statului emitent, ci Legea nr. 302/2004.
în fapt, prin actul de acuzare dat în dosarul nr. 1848/00/s din 25 ianuarie 2001, Parchetul Raional din Radom a învestit Tribunalul de Primă Instanţă, Secţia a Il-a penală din Radom, Polonia, cu judecarea unei cauze penale, intre inculpaţi fiind şi cetăţeanul român C.C.T., alias T.C.C.
Prin sentinţa penală nr. 103/15 martie 2004 a Tribunalului de Primă Instanţă din Radom a fost condamnat T.C.C. la pedepsele: 1 an şi 6 luni închisoare pentru fapta prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (3) C. pen. al Poloniei; 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen. al Poloniei; 10 luni închisoare pentru fapta prevăzută de art. 204 alin. (1) şi (2) C. pen. al Poloniei. S-a stabilit o pedeapsă de executat cu privare de libertate de 2 ani şi 6 luni.
Pentru fapta prevăzută la art. 189 alin. (1) C. pen. al Poloniei, C.C.T. a fost găsit vinovat.
în apelul lui C.C.T., Curtea de Apel din Lublin, prin sentinţa pronunţată la data de 28 octombrie 2004, a admis apelul, a menţinut dispoziţia privind achitarea şi a trimis cauza Tribunalului din Radom pentru cercetare sub aspectul faptelor pentru care nu s-a pronunţat achitarea.
Prin hotărârea din 5 ianuarie 2005, dată în dosarul înregistrat cu nr. IIK/206/04, Tribunalul din Radom a întrempt procedura de judecare a lui C.C.T.
Motivat de faptul că la data de 26 decembrie 2003 C.C.T. a fost expulzat de pe teritoriul Poloniei, că unele părţi vătămate sunt cetăţeni români şi nu se mai află pe teritoriul Poloniei, Tribunalul de Primă Instanţă din Radom a formulat cerere de preluare a judecăţii sub aspectul următoarelor infracţiuni pretins a fi săvârşite de către C.C.T., cetăţean român: art. 289 alin. (1) şi (3) C. pen. al Republicii Polonia, care aşa cum rezultă din descrierea făcută de autorităţile statului solicitant, situaţia de fapt se circumscrie conţinutului infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.; art. 275 alin. (1) C. pen. al Republicii Polonia, din descrierea situaţiei de fapt sunt incidente dispoziţiile art. 293 C. pen. român; art. 204 alin. (1) şi (2) C. pen. al Republicii Polonia, din descrierea situaţiei de fapt sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen. român.
Anexat cererii de preluare a procedurii au fost depuse actul de sesizare întocmit de procurorul de la Procuratura din Radom, în copie şi cu în limba română a dosarului nr. IIK9/05 a Tribunalului de Primă Instanţă din Radom.
Pentru soluţionarea cererii au fost traduse hotărârea din 5 ianuarie 2005 a Tribunalului din Radom, prin care a fost întreruptă procedura de judecare a lui C.C.T. şi s-au cerut relaţii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul de transmitere a cererii.
Faţă de motivele invocate de autorităţile judiciare ale statului solicitant: expulzarea făptuitorului de pe teritoriul Poloniei, domiciliul acestuia în localitatea M., jud. Vaslui, domiciliul în România al unor părţi vătămate şi al unor martori, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu poate fi cerată extrădarea, întrucât contravine Tratatului din 1962, constatând că la data formulării sesizării nu erau incidente dispoziţiile cu privire la mandatul european de arestare, cererea este admisibilă potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
în raport de natura faptelor pentru care a fost trimis în judecată de autorităţile polone T.C.C., respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), art. 293 şi art. 329 alin. (1) C. pen., de domiciliul acesteia, văzând dispoziţiile art. 25 C. proc. pen. şi art. 30 lit. c) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a fondului cauzei revine Judecătoriei Murgeni.
în consecinţă, cauza a fost trimisă acestei instanţe pentru continuarea judecăţii, încheierea în cauză şi actul de acuzare nr. 1848/00/s al procurorului de la Procuratura de Raion din Radom constituind act de sesizare a instanţei de fond.
Judecata urma a se mărgini la faptele pentru care T.C.C. nu a fost achitat, cu aplicarea dispoziţiilor Codului penal român la situaţia de fapt descrisă de autorităţile polone şi a Codului de procedură penală român, conform art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
Se vor avea în vedere în caz de condamnare dispoziţiile de neagravare a situaţiei în propria cale de atac, precum şi cele care privesc computarea reţinerii şi arestării preventive.
Prin intermediul Ministerului Justiţiei, o copie a încheierii a fost comunicată autorităţii statului solicitant.
