Atitudinea debitorului, care nu s-a prezentat la proces, şi încercarea repetată de amânare a cauzei, fără a produce dovezi privind plata datoriei sau că nu se află în încetare de plăţi, sunt elemente care îndreptăţesc instanţa să considere că dificultăţile financiare invocate nu sunt de moment, iar creditorul este îndreptăţit să poată supraveghea activitatea debitorului, în cadrul unui plan de reorganizare sau să treacă direct la recuperarea debitului, în cazul în care un asemenea plan nu ar fi aplicabil, mai înainte ca debitorul să-şi creeze o stare de insolvabilitate totală.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 4.132/10.11.1997).
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la 12.05.1997, creditorul T. C. M. B. B. B. a solicitat instanţei declanşarea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară a debitorului S.C. “C.l.” -S.A.
în motivarea cererii, creditorul arată că, la data de 16.12.1996, a acordat S.C. “C.l.” – S.A. un împrumut de 500.000 USD, cu scadenţă la 16.01.1997, conform biletului la ordin emis de debitor în favoarea creditorului. La data scadenţei, debitorul a fost somat să efectueze plata, însă nu a dat curs cererii creditorului. Biletul la ordin a devenit titlu executor, în urma protestului înregistrat la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti-. Mai mult, creditorul arată că prin sentinţa civilă pronunţată în dosarul 1.780/1997, s-a constatat lipsa disponibilităţilor băneşti în contul debitorului.
în drept, debitorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995. împotriva acestei cereri, debitorul a formulat o contestaţie, prin care arată că nu se află în încetare de plată.
Această contestaţie a fost motivată printr-o cerere depusă ulterior la dosar, prin care S.C. “C.l.” – S.A. arată că este într-o situaţie de “jenă financiară”, caracterizată prin lipsa de lichidităţi, datorată neîncasării de la extern a contravalorii unor livrări efectuate. Ceea ce se solicită de către contestatoare este crearea unei posibilităţi de reeşalonare a datoriei către bancă sau o amânare a plăţii, cu ipotecarea unui bun imobiliar.
în drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 64/1995.
în probaţiune au fost depuse la dosar: copia biletului la ordin emis la
16.12.1996, ;protestul de neplată, copia notificării debitorului, copia ordonanţei dată la 3.02.1997 de înfiinţare a popririi asigurătorii şi copia ordinului de plată nr. 58.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele: La data de 16.12.1996, T. C. M. B. B. a acordat S.C. “C.l.” – S.A. un împrumut de 500.000 USD, cu termen de rambursare la 1.01.1997, operaţiunea fiind înfăptuită prin emiterea unui bilet la ordin de către debitor în favoarea creditorului.
Prin acest bilet la ordin, debitorul se obligă să plătească creditorului, la
16.01.1997, ;suma de 504.305,56 USD, reprezentând împrumut şi dobândă. La scadenţă, debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, biletul la ordin
a fost protestat pentru neplata la 17.01.1997, la sediul băncii creditoare şi s-a constatat, de către judecătoresc, că debitorul nu are disponibil bănesc.
în urma declanşării procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară, debitorul a formulat, la 28.05.1997, contestaţie, arătând că nu se află în încetare de plată, fără însă a se depune nici un fel de dovezi în acest sens.
La data de 26.06.1996, debitorul a depus la dosar o cerere, prin care arată că se află într-o perioadă cu dificultăţi financiare, caracterizată prin lipsa lichidăţilor, datorată, în principal, neîncasării de la extern a contravalorii unor mărfuri livrate. S-a solicitat, prin aceeaşi cerere, amânarea cauzei pentru lipsă de apărare şi pentru a se încerca o eşalonare a datoriei către creditor.
Cererea a fost încuviinţată de instanţă prin încheierea de la 26.06.1997.
La 15.09.1997, debitorul contestator depune din nou o cerere, prin care arată că nu se află în încetare de plăţi, că a achitat băncii creditoare suma de 372 milioane lei şi că, într-un termen apropiat, va achita şi restul debitului. S-a solicitat acordarea unui nou termen, pentru a se face “dovada plăţii în întregime a debitului”.
De la 15.09.1997, cauza a mai suferit două amânări pentru lipsă de procedură cu contestatorul debitor, iar pentru 10.11.1997 apărătorul debitorului a solicitat din nou amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, cu motivaţia că, înainte de a fi anunţat de clientul său despre termenul de judecată de la 10.11.1997, ar fi acceptat un alt angajament, într-un dosar aflat pe rol la Judecătoria Suceava.
Faţă de împrejurarea că instanţa a mai amânat cauza la 26.06.1997, la cererea debitorului, pentru lipsă de apărare, că, potrivit art. 156 Cod proc. civilă, cauza se poate amâna o singură dată pentru lipsă de apărare şi numai motivat, că partea adversă s-a opus amânării din nou a cauzei pentru acelaşi motiv, că debitorul nu a mai depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că nu se află în încetare de plăţi, singura plată efectuată în perioada mai 1997 – octombrie 1997, fiind de 372 milioane lei, plată care nici nu rezultă cu claritate că ar fi efectuată în temeiul împrumutului de 500.000 USD, ci este vorba de o plată efectuată de o sucursală sau filială a societăţii debitoare (o compensare operată în temeiul contractului din 20.09.1996) şi nicidecum a biletului la ordin emis la 16.12.1996, că, deşi debitorul a solicitat amânarea cauzei pentru a face plata datoriei, nu a mai făcut nici un demers în acest sens, tribunalul consideră că dreptul la apărare al debitorului a fost respectat, potrivit dispoziţiilor art. 156 Cod proc. civilă şi că încercarea de amânare a cauzei, fără a face nici un fel de dovezi privind plata datoriei sau că nu se află în încetare de plăţi, atitudinea debitorului care nu s-a prezentat la proces, Ia nici un termen, ^sunt elemente ce îndreptăţesc instanţa să considere cererea debitorului contestator ca neîntemeiată, că dificultăţile sale financiare nu sunt de moment, iar creditorul este îndreptăţit ca, pentru o sumă atât de importantă, să poată supraveghea activitatea debitorului în cadrul unui plan de reorganizare sau să treacă direct la recuperarea debitului, în cazul în care un asemenea plan nu ar fi aplicabil, mai înainte ca debitorul să-şi creeze o stare de insolvabilitate totală.
Fiind în încetare de plăţi, potrivit art. 73 din Legea nr. 64/1995, debitorul va pierde dreptul de administrare a societăţii.
Conform art. 27 şi 28 din acelaşi act normativ, instanţa va dispune notificarea către creditor, debitor şi Oficiul Registrului Comerţului a continuării procedurii.
Se va stabili şedinţa adunării creditorilor la data de 24.11.1997 .
Conform art.30 din Legea nr. 64/1995, se va desemna judecătorul sindic.
Notă: în legătură cu Legea nr. 64/1995, a se vedea nota de la speţa nr. 283.
