Potrivit contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta, activitatea acesteia se desfăşoară la Compartimentul Info-Clienţi, iar scopul postului ocupat este individualizat chiar prin fişa postului ca fiind „asigurarea unei bune comunicări cu clienţii”, situaţie în care este evident faptul că cerinţa de „a intra pe linia caselor de marcat” se constituie şi într-o schimbare unilaterală a locului muncii, de asemenea contrară prevederilor art. 41 C.muncii .
În aceste condiţii, refuzul reclamantei de a executa o sarcină străină de cele specifice postului ocupat apare ca fiind pe deplin justificat, nefiind întrunite cerinţele vreunei abateri disciplinare.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 703 din 26 aprilie 2012
Prin sentința civilă nr. 220/01.02.2012, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.H. România SRL, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta L.C.I. și, drept consecință, a anulat decizia de sancționare nr. 2930/07.07.2011, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 41 C.proc.civ., întrucât decizia atacată a fost emisă de directorul magazinului R. din Târgu Mureș, L.I.S., specificându-se că semnează în calitate de „reprezentant legal”, iar întreaga procedură disciplinară a fost desfășurată la nivelul acestuia.
în ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că postul ocupat de reclamantă era acela de „funcționar informații clienți”, titulatură care nu presupune manipularea de valori bănești, iar din fișa postului nu reiese vreo obligație cu privire la participarea acesteia, la solicitarea superiorilor, la alte activități decât felul muncii pentru care a fost angajată și pentru care s-au valorificat cunoștințele reclamantei.
De altfel, în fișa postului se arată că „participă la solicitarea supervizorului în proiecte sau activități intra și interdepartamentale cu caracter temporar, în funcție de rolul și competențele sale, pentru a contribui la realizarea obiectivelor echipei”. Deci, participarea la alte activități se poate face numai în limitele competenței conferite de contractul de muncă și actele adiționale la acesta.
Faptul că erau mai mulți clienți la casele de marcat nu este un caz de forță majoră care să poată fi invocat pentru încălcarea felului muncii și a competențelor angajatei, problema putând fi rezolvată prin asigurarea personalului corespunzător ce are atribuții specifice fișelor postului casierilor.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând, prin invocarea prevederilor art. 304 și 3041 C.proc.civ., modificarea integrală a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a susținut că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece denumirea corectă a pârâtei este „SC R.H. România SRL” și are sediul social în mun. București, în timp ce denumirea utilizată de către aceeași instanță nu există, Magazinul R. Târgu Mureș fiind doar un punct de lucru, fără personalitate juridică.
Relativ la fondul cauzei, pârâta a arătat că prima instanță a apreciat în mod greșit că postul ocupat de reclamantă nu presupune manipularea de valori bănești, în contextul în care la Biroul de informații clienți desfășoară zilnic de casier și, totodată, a ignorat faptul că sarcinile interdepartamentale menționate în cuprinsul fișei postului sunt sarcini în legătură directă cu rolul și competențele angajatului, cu atât mai mult cu cât sarcina trasată avea un caracter strict temporar, în vederea fluidizării traficului de clienți, îndeplinirea acestei sarcini având rolul de a contribui la realizarea obiectivelor echipei, fiind o obligație normală și perfect justificată.
S-a mai arătat că prin apărările formulate pe parcursul cercetării disciplinare, însăși reclamanta a evidențiat faptul că înțelege și cunoaște caracterul temporar al sarcinii interdepartamentale trasate, însă a decis să refuze îndeplinirea acesteia prin invocarea unor motive fără temei – respectiv „temerea de a înregistra o lipsă la casa de marcat”, iar în situația în care instanța de fond avea dubii cu privire la atribuțiile salariatei (deși actele depuse la dosarul cauzei sunt suficiente în susținerea apărărilor pârâtei), ar fi trebuit să admită proba cu interogatoriul acesteia, solicitată în mod expres.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul căreia a susținut legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. (2) C.proc.civ., Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată în primă instanță, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Magazinului R. Târgu Mureș, arătând că acesta este un punct de lucru fără personalitate juridică, sediul social al SC R.H. România SRL fiind în mun. București.
Reclamanta nu a chemat însă în judecată Magazinul R. Târgu Mureș, ci pe SC R.H. SRL, indicând sediul acesteia ca fiind în Târgu Mureș, dat fiind faptul că decizia de sancționare contestată a fost emisă de directorul Magazinului Târgu Mureș, în calitate de reprezentant legal al societății menționate.
Că este așa o confirmă chiar faptul că Magazinul R. Târgu Mureș nu a participat la judecată în fața primei instanțe în calitate de pârât, o astfel de poziție fiind preluată chiar de la primul termen de judecată de către SC R.H. SRL, care a și formulat întâmpinare în cauză.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive este corectă, chiar dacă s-a făcut în mod eronat trimitere la dispozițiile art. 41 C.proc.civ., care nu prezentă relevanță în cauză, din perspectiva celor anterior expuse.
Relativ la fondul cauzei, se constată că prin decizia nr. 2930/07.07.2011, reclamanta a fost sancționată cu „avertisment scris” pentru faptul că în data de 13.06.2011 a refuzat să execute o dispoziție trasată de superiorul său direct, în sensul „de a intra pe linia caselor de marcat pentru a ajuta la fluidizarea traficului de clienți, deoarece la momentul respectiv erau cozi la case”.
însă, astfel cum în mod corect a observat și prima instanță, o atare solicitare excedează atribuțiile de serviciu specifice postului ocupat de reclamantă – acela de „funcționar informații clienți”, deoarece, chiar dacă în fișa postului se prevede că sarcinile enumerate în cuprinsul acesteia „nu sunt exclusive, titularul postului trebuind să îndeplinească toate activitățile necesare îndeplinirii obiectivelor magazinului și să participe, la solicitarea supervizorului, în proiecte sau activități intra și interdepartamentale, cu caracter temporar, în funcție de rolul și competențele sale, pentru a contribui la realizarea obiectivelor echipei”, astfel de sarcini suplimentare nu pot fi trasate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 41 C.muncii , care interzic modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, inclusiv sub aspectul felului muncii.
Mai mult, potrivit contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta, activitatea acesteia se desfășoară la Compartimentul Info-Clienți, iar scopul postului ocupat este individualizat prin chiar fișa postului ca fiind „asigurarea unei bune comunicări cu clienții”, situație în care este evident faptul că cerința de „a intra pe linia caselor de marcat” se constituie și într-o schimbare unilaterală a locului muncii, de asemenea contrară prevederilor art. 41 C.muncii .
în aceste condiții, refuzul reclamantei de a executa o sarcină străină de cele specifice postului ocupat apare ca fiind pe deplin justificat, nefiind întrunite cerințele vreunei abateri disciplinare, cum în mod greșit a apreciat pârâta.
Prin urmare, constatând că în cauză nu se regăsește niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ. și nici nu a fost identificat din oficiu vreun motiv de ordine publică, în sensul prevederilor art. 306 alin. (2) C.proc.civ., Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul examinat, observând, totodată, că reclamanta-intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
