Activitatea agenţiilor de personal navigant se desfăşoară în două modalităţi: sub forma prestării de servicii de selecţie şi plasare a personalului navigant, respectiv prin angajarea şi apoi detaşarea personalului navigant la armatorul solicitant în baza unui contract de furnizare personal; în primul caz, personalul selectat încheie contractul direct cu beneficiarul, neexistând un raport de muncă între acesta şi agent, astfel încât agentul nu are obligaţia de plată a salariului pentru activitatea prestată în folosul armatorului; în cazul angajării personalului navigant, urmată de detaşarea acestuia la armator, potrivit regulilor generale stabilite de art. 47 alin. (4) C.muncii , agenţia de personal navigant rămâne răspunzătoare pentru plata drepturilor salariale în cazul în care armatorul nu achită aceste drepturi personalului detaşat.
Secţia I civilă, Decizia nr. 740 din 23 octombrie 2012
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Constanța, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC T.G.T.C. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești datorate pentru perioada octombrie 2010 – mai 2011, în valoare totală de 43.424 dolari SUA.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare. Pe calea apărărilor procesuale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamantul nu a fost angajatul său.
Prin sentința civilă nr. 633/09.02.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis în parte acțiunea formulată și a fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 12.04.2008 – 1.06.2011, calculate la nivelul salariului minim pe economie, în baza art. 6.4 din contractul de ambarcare încheiat între NSC Ltd și reclamant; s-au respins celelalte pretenții ca nefondate.
împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. în motivarea recursului său, aceasta a arătat că reclamantul nu a fost niciun moment salariatul acestei societăți; în conformitate cu H.G. nr. 83/2003 și în baza contractului de ambarcare semnat de către intimatul-reclamant, acesta a beneficiat de plata unui salariu minim pe economie plătit de către armatorul navei, nu de societatea de crewing, care era altă societate, respectiv SC P.T.G.T. SRL.
Curtea de Apel Constanța a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul a încheiat contractul individual de muncă nr. x/2007 cu SC P.T.G.T. SRL. De asemenea, acesta a încheiat un contract de ambarcare în 2008 cu NSC Ltd.
în cauză, trebuie avut în vedere că, potrivit H.G. nr. 83/2003, activitatea agențiilor de personal navigant se desfășoară în două modalități: sub forma prestării de servicii de selecție și plasare a personalului navigant în conformitate cu art. 2 din acest act normativ, respectiv prin angajarea și apoi detașarea personalului navigant la armatorul solicitant în baza unui contract de furnizare personal.
în cazul în care agenția de personal prestează servicii de selecție și plasare a personalului navigant, personalul selectat încheie contractul direct cu beneficiarul, neexistând un raport de muncă între agent și personalul navigant.
într-adevăr, în cazul angajării personalului navigant, urmată de detașarea acestuia la armator, potrivit regulilor generale stabilite de art. 47 C.muncii , agenția de personal navigant rămâne răspunzătoare pentru plata drepturilor salariale în cazul în care armatorul nu achită aceste drepturi personalului detașat.
Dar, în cauză, se constată că reclamantul a fost angajat în această modalitate de desfășurare a activității de către SC P.T.G.T. SRL, iar nu de către pârâta SC T.G.T.C. SRL. Această împrejurare este consemnată și în adeverința din 2009 emisă de SC P.T.G.T. SRL.
Dimpotrivă, nu există nicio dovadă în cauză că reclamantul ar fi fost angajat de pârâtă în vederea detașării la un armator în sensul art. 3 din H.G. nr. 83/2003.
în cauză, se constată că reclamantul a încheiat un contract de ambarcare în 2008 direct cu armatorul NSC Ltd.
Este adevărat că în adresa din 2009 emisă de către pârâtă se arată că aceasta activează ca agent pentru NSC Ltd, iar reclamantul a fost ambarcat prin intermediul societății-pârâte, însă, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat de reclamant cu pârâta, rezultă că activitatea la care se referă cuprinsul adeverinței era una de prestării de servicii de selecție și plasare a personalului navigant în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 83/2003.
Această adresă în sine nu face dovada că reclamantul ar fi fost angajatul societății, de vreme ce activitatea de agenție de personal se poate realiza și în alte modalități decât angajarea și detașarea personalului navigant la beneficiar.
De asemenea, în adresa din 2011 emisă de pârâtă către reclamant se face referire la relația contractuală dintre acesta și NSC Ltd, iar nu la un raport de muncă cu pârâta.
Rezultă astfel că prima instanță a interpretat greșit probele existente în dosar.
Stabilindu-se, prin urmare, că modalitatea în care pârâta a acționat în calitate de agent de personal navigant pentru NSC Ltd a fost cea prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 83/2003, întrucât între aceasta și reclamant nu există încheiat un contract individual de muncă, acesta fiind încheiat direct cu armatorul, rezultă că recurenta SC T.G.T.C. SRL nu are obligația de a achita drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru activitatea desfășurată în folosul NSC Ltd.
Mai mult, între reclamant și recurenta-pârâtă nu există un raport de muncă, astfel încât, din perspectiva unei cereri de chemare în judecată având ca obiect plata unor drepturi salariale, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, fiind străină de raportul juridic care a determinat litigiul.
întrucât nu există identitate între persoana chemată în judecată și persoana titulară a obligației de plată a drepturilor salariale în cadrul raportului juridic de muncă în care este parte reclamantul, obligație a cărei o pretinde acesta, în mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
(Judecător Răzvan Anghel)
