Procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. în aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil.
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârşirii contravenţiei. Aşadar, nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăţiei petentului de către organul constatator, ci revine celui dintâi obligaţia de a proba o altă situaţie de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2339 din 25 iunie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 7649/301/2008, petentul G.Ş., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria
CC nr. 0027468 din 14 iunie 2008, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că fapta reţinută în sarcina sa nu este reală.
Prin sentinţa civilă nr. 302 din 16 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că intimata nu a susţinut situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal cu mijloace de probă.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că petentul era vinovat de săvârşirea faptei imputate şi îi revenea sarcina de a dovedi o situaţie de fapt contrară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria CC nr. 0027468 din 14 iunie 2008, s-a aplicat intimatului o amendă de 200 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa că a condus pe culoarea roşie a semaforului electric.
Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal este nelegal. Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de către contravenient, fiind inserată menţiunea existenţei unor obiecţiuni şi faptul că refuză să semneze, deci nu au fost încălcate dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, petentul putând prezenta şi instanţei obiecţiunile sale concrete.
Martorul asistent audiat nu trebuie să susţină situaţia de fapt din procesul-verbal, rolul acestuia, conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001, fiind numai de a confirma că procesul-verbal a fost încheiat fără semnătura contravenientului.
Instanţa de fond a considerat în mod eronat că procesul-verbal este nelegal, pentru că organul constatator nu a susţinut situaţia de fapt cu alte probe, iar intimata trebuia să administreze alte probe în susţinerea procesului-verbal.
Este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat
prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil.
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.
Agentul recurentei a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârşirii contravenţiei. Aşadar, nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăţiei petentului de către organul constatator, ci revenea petentului obligaţia de a proba o altă situaţie de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Procesul-verbal este deci legal şi temeinic, în condiţiile în care petentul nu a administrat nici la fond şi nici în recurs probe prin care să combată prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal, deci instanţa de fond a apreciat în mod eronat că plângerea este întemeiată şi subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar tribunalul a admis recursul şi a respins plângerea ca neîntemeiată.
