Este admisibilă îndreptarea în apel a erorii materiale constând în aceea că instanţa de fond a dispus „autorizarea funcţionării” în loc de „autorizarea fuzionării” societăţilor comerciale.
(Secţia comercială, decizia nr.1.116/9.12.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 2.289/22.06.1993 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea asociaţilor B.C. şi B.L., dispunându-se autorizarea funcţionării Societăţii Comerciale „A.I.E.T.” – S.R.L., cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, cu un capital social de 600.000 lei şi cu obiectul de activitatea prevăzut în art.2 din contract, completat cu art.5 din actul adiţional, dispunându-se înregistrarea în Registrul Comerţului.
Prin petiţia înregistrată la 27.07.1993, a formulat cerere de îndreptare a susmenţionatei sentinţei, întrucât prin cererea înregistrată la 2.06.1993, a solicitat autorizarea funcţionării prin absorbţie a societăţilor comerciale
A.I.E.T. ;- S.R.L. şi T.T. – S.R.L., reţinându-se aceasta şi în considerentele sentinţei, dar, dintr-o eroare materială, s-a menţionat, în dispozitivul sentinţei, autorizarea funcţionării, în loc de autorizarea fuzionării. în acest sens solicită rectificarea sentinţei.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 17.08.1993, Judecătoria sectorului 1 respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de
B.C., ;cu motivarea că petiţionara are posibilitatea de a ataca hotărârea rămasă definitivă, cu recurs, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr.59/1993.
B.C. a introdus apel împotriva sentinţei, solicitând şi repunerea în termen, datorită întârzierilor care nu-i sunt imputabile, fiind vorba de formalităţi la Registrul Comerţului, solicitând a i se admite cererea privind aprobarea fuzionării prin absorbţia celor 2 societăţi.
Examinându-se actele şi lucrările depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că apelul este fondat.
Prin cererea introdusă de apelant la Judecătoria sectorului 1, a solicitat autorizarea fuzionării prin absorbţie a societăţilor comerciale, depunând şi procesele verbale ale adunărilor generale, actele adiţionale, contractul de asociere, avizul A.R.D., dovada vărsării capitalului social, bilanţurile de lichidare, procura de reprezentare şi dovada achitării taxei de timbru.
Prin sentinţa atacată, instanţa s-a pronunţat în sensul autorizării funcţionării societăţii.
întrucât cererea introdusă de apelantă se referea Ia fuzionarea şi nu la funcţionarea societăţii, a fost formulată cererea de îndreptare, respinsă prin încheierea din 17.08.1993.
Ambele societăţi au prezentat instanţei actele din care rezultă că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru atare fuzionare şi nu s-au constatat impedimente legale în calea unei astfel de fuzionări prin absorbţie.
Ca atare, admiţându-se apelul, urmează a se schimba sentinţa atacată, în sensul admiterii cererii, şi autorizării fuzionării prin absorbţie a S.C. „T.T.” – S.R.L. de către „A.I.E.T.” – S.R.L.
Notă: Avem rezerve faţă de soluţia de mai sus, deoarece în căile de atac se îndreaptă eventualele erori de judecată, iar nu greşelile materiale strecurate în hotărârea atacată.
Este criticabilă decizia şi sub aspectul modalităţii de reorganizare reţinută, anume „fuzionare prin absorbţie “. Aceasta pentru că atât fuziunea, cât şi absorbţia, sunt forme ale comasării.
în acest sens, art. 41 din Decretul nr. 31/1954, prevede: „Comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de către o altă persoană sau prin fuziunea mai multor persoane juridice, pentru a alcătui o persoană juridică nouă.”
Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 177 din 26 iulie 1993.
