Codul muncii nu defineşte şi nu enumeră abaterile grave, dar ele pot fi stabilite prin contractele colective de muncă sau regulamentele interne; o atare calificare va fi făcută de la caz la caz, de angajator.
În temeiul art. 258 lit. f) C.muncii, este obligatoriu ca regulamentul intern să cuprindă „abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile”.
Astfel, dacă sancţiunea disciplinară are la bază regulamentul intern, aplicarea ei se poate face în condiţiile în care săvârşeşte salariatul abaterea prevăzută de acelaşi regulament.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 290 din 16 martie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 2811/40/2009 contestatorul T.G. a chemat în judecată intimata SC C.M. SRL Botoșani solicitând anularea deciziei de concediere nr. 572/19.05.2009 prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cât și obligarea la plata drepturilor salariale ce i se cuvin, începând cu 1.01.2009 până la data reintegrării.
A mai solicitat ca intimata să fie obligată să-i plătească suma de 850 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Germania în folosul societății cât și suma de 250 euro reprezentând contravaloarea transportului din Germania în România, cu cheltuieli de judecată
în motivare, a arătat contestatorul că, a fost salariatul intimatei pe postul de muncitor necalificat iar din luna noiembrie a fost trimis să lucreze în Germania încheind un act adițional în acest sens.
Pe durata activității trebuia să fie plătit cu 850 euro în Germania și respectiv 630 lei în România. Din luna februarie 2009 nu a mai primit salariul cuvenit de 630 lei. în aprilie 2009, datorită unor probleme de sănătate s-a adresat reprezentantului pârâtei solicitând acordarea de îngrijiri medicale. întrucât cererea sa nu a fost satisfăcută, a fost nevoit să vină în România. A fost internat în spital la data de 25.04.2009 după ce în prealabil s-a prezentat la societate și a cerut eliberarea unei adeverințe de salariat.
Pe 14.04.2009 era internat în spital și nu se putea prezenta la societate pentru a răspunde la cercetarea prealabilă dispusă de angajator.
Decizia de concediere nu este legală deoarece nu s-a prezentat la program datorită incapacității temporare de muncă, fapt ce rezultă din certificatele de concediu medical.
Pentru termenul de judecată din 28.10.2009 a depus întâmpinare societatea, prin lichidator judiciar, prin care a solicitat suspendarea soluționării cauzei în raport cu dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006.
în ceea ce privește sancțiunea disciplinară a învederat că decizia de concediere a fost emisă întrucât petentul a încălcat normele Regulamentului de ordine interioară cât și ale contractul cadru încheiat cu SC G.A. SA București.
Abaterile grave comise de contestator s-au datorat consumului excesiv de alcool acesta fiind internat în România într-un spital de psihiatrie.
în dovedire a atașat regulamentul la care a făcut referire, contractul cadru și încheierea de numire a lichidatorului judiciar.
La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție necesitatea disjungerii soluționării capetelor de cerere având ca obiect:
– plata salariului de 630 lei lunar brut, pentru perioada 1.01.2009 – 13.05.2009;
– plata sumei de 1.000 euro, din care 850 euro contravaloarea muncii prestate în luna aprilie 2009;
– plata sumei de 250 euro contravaloarea transportului din Germania în România, și înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou număr de dosar.
Cererea de suspendare a soluționării contestației formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei de concediere nr. 572/19.05.2009 emisă de intimata SC C.M. SRL Botoșani a fost respinsă întrucât art. 36 din arată că doar acțiunile în realizarea creanțelor urmează a fi suspendate în măsura în care pentru o societate este declanșată procedura insolvenței. Contestația împotriva unei decizii de concediere nu este o acțiune în realizarea creanțelor ci o acțiune ce urmărește anularea unui act emis de angajator.
Prin sentința civilă nr. 1538/28.10.2009, Tribunalul Botoșani a disjuns soluționarea capetelor de cerere având ca obiect plata salariului de 630 lei lunar brut pentru perioada 1.01.2009 – 13.05.2009, plata sumei de 1000 EURO contravaloarea muncii prestată în luna aprilie 2009 și 250 euro contravaloarea transportului din Germania în România și a dispus înregistrarea acestor capete sub un număr nou.
Prin aceeași sentință a fost admisă contestația, anulată decizia nr. 572/19.05.2005 și obligată intimata prin lichidator să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 14.05.2009 până la reintegrarea efectivă pe post precum și suma de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia contestată este nulă întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 60 lit. a) C.muncii care prevăd că un salariat nu poate fi concediat pe durata incapacității temporare de muncă.
S-a arătat că intimata avea cunoștință despre incapacitatea temporară de muncă a petentului chiar dacă certificatul de concediu medical nu a fost prezentat plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
Ca urmare a anulării deciziei contestate, prima instanță a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și a obligat intimata să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 14.05.2009 până la reintegrarea efectivă pe post.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata SC C.M. SRL Botoșani prin lichidator judiciar N.E. IPURL Botoșani, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Consideră recurenta că sentința primei instanțe este nelegală întrucât petentul a refuzat efectiv să prezinte certificatele medicale motivând că are nevoie de acestea pentru a le folosi în justiție și din acest motiv societatea nu le-a putut plăti și îndeplini obligațiile care decurg în urma prezentării unui certificat medical.
Nici după termenul limită 5.05.2009 și respectiv 5.06.2009 petentul nu a prezentat certificatul medical deși legea îl obligă în acest sens.
Susține recurenta că prima instanță a greșit atunci când a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior deși a arătat că împotriva societății s-a deschis procedura de insolvență conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, iar la data de 1.06.2009 a avut loc o concediere colectivă a personalului muncilor, fiind disponibilizați un număr de 110 persoane.
în aceste condiții, tribunalul trebuia să dispună reintegrarea doar până la data de 1.06.2009, cu plata drepturilor aferente acestei perioade.
în dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus în copie adresa nr. 3329/22.05.2009 a I.T.M. Botoșani.
Prin întâmpinare intimatul T.G. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurenta a avut cunoștință despre starea sa de incapacitate temporară, eliberându-i adeverința necesară în vederea internării în spital.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
Art. 61 lit. a) C.muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Abaterile grave nu sunt enumerate de Codul muncii, însă pot fi stabilite prin contractele colective de muncă sau prin regulamentele interne.
în cazul contestatorului, sancțiunea disciplinară a avut la bază regulamentul intern care la art. 48 lit. g) prevede că la acumularea unui număr de cinci absențe consecutive se va proceda la desfacerea contractului de muncă.
Prin urmare, deși absența de la locul de muncă justifică, în principiu, concedierea pe motive disciplinare, pentru a se lua o astfel de măsură se cere să fie îndeplinită și condiția ca lipsa de la locul de muncă să fie urmarea culpei salariatului.
în cazul de față, lipsa contestatorului intimat de la locul de muncă nu poate fi imputată acestuia din moment ce din cuprinsul certificatului medical rezultă că acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, iar neprezentarea certificatului tip plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul are drept consecință neplata indemnizației și nicidecum desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
în raport de cele ce preced se constată că aspectele critice invocate de către recurentă nu pot fi primite deoarece certificatul medical constituie dovada faptului că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
