Art. 160 ind. 2 şi urm. Cod procedură penală
Neascultarea inculpatului, cu ocazia soluţionării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, conform art. 160 ind. 8a alin. 1 Cod procedură penală, înainte de a se pune concluzii pe fondul cauzei echivalează cu nepronunţarea instanţei relativ la un drept esenţial pentru inculpat, de natură să îi garanteze dreptul la apărare, atrăgând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 indice 9 pct. 10 Cod procedură penală.
Tribunalul Ilfov- Secţia Penală
Decizia penală nr. 53/R/12.03.2012 pronunţată în dosarul nr. 2434/94/2012
Prin încheierea de şedinţă nr. 24 din data de 01.03.2012 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 2434/94/2012 a fost respinsă, în temeiul art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul NC.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 160 ind. 2 al. 2 Cod procedură penală care vizează necesitatea împiedicării inculpatului de a comite noi infracţiuni.
Împotriva acestei încheieri inculpatul NC a declarat recurs, nemotivat.
Prin Decizia penală nr. 53/R/12.03.2012 pronunţată de Tribunalul Ilfov- Secţia Penală în dosarul nr. 2434/94/2012 s-au decis următoarele: a fost admis recursul formulat de recurentul- inculpat NC; a fost casată încheierea recurată şi a fost trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 160 indice 8a alin. 1 Cod procedură penală, soluţionarea oricărei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se face după ascultarea inculpatului de către instanţa de fond.
Din interpretarea sistematică şi gramaticală a art. 160 ind. 8a alin. 1 Cod procedură penală rezultă că ascultarea inculpatului în această procedură este similară cu ascultarea inculpatului în cadrul procedurii prevăzute de art. 1491 Cod procedură penală (a se vedea în acest sens art. 149 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală raportat la art. 150 alin. 1 Cod procedură penală), dar, în plus, în cadrul procedurii de ascultare a inculpatului conform art. 160 indice 8a alin. 1 Cod procedură penală, declaraţia inculpatului trebuie să cuprindă şi menţiuni relativ la aspectele prevăzute de art. 160 indice 6 alin. 2 teza finală Cod procedură penală cu referire şi la aspectele prevăzute de art. 160 indice 10 Cod procedură penală.
S-a reţinut că ascultarea inculpatului în sensul mai sus arătat nu e obligatoriu să fie consemnată distinct, intr-o declaraţie de inculpat (astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 323- 325 Cod procedură penală raportat la dispoziţiile art. 69- 74 Cod procedură penală), dar ea trebuie să fie un moment procesual distinct de „ultimul cuvânt al inculpatului” (art. 341 Cod procedură penală) şi, mai important, ascultarea inculpatului în procedura prevăzută de art. 1608a alin. 1 teza iniţială Cod procedură penală trebuie să se facă mai înainte ca apărătorul inculpatului şi procurorul să pună concluzii pe fondul cauzei ( astfel cum rezultă din art. 160 ind.8a alin. 1 teza finală Cod procedură penală).
Or, faţă de toate aceste aspecte teoretice, s-a constatat că în speţă inculpatul nu a fost ascultat înainte de a se pune concluzii pe fondul cauzei, la dosar neexistând vreo menţiune în acest sens în practicaua încheierii recurate (fila 9 la dosarul de fond) şi nici vreo declaraţie a inculpatului consemnată distinct în acest sens ( filele 6-8 la dosarul de fond cuprind alte menţiuni).
Neascultarea inculpatului (în procedura prevăzută de art. 160 ind.8a alin. 1 Cod procedură penală) înainte de a se pune concluzii pe fondul cauzei echivalează cu nepronunţarea instanţei relativ la un drept esenţial pentru inculpat, de natură să îi garanteze dreptul la apărare, atrăgând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 10 Cod procedură penală.
