În litigiile de o altă natură decât aceea comercială, respectiv în litigiile de muncă, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%, acest nivel fiind publicat în Monitorul Oficial al României de către bancă.
Pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată a drepturilor salariale, într-adevăr reclamanta intimată putea pretinde de la pârât plata dobânzii legale aferentă sumei, potrivit textelor de lege enunţate, însă măsura cumulării sumei rezultată în urma reactualizării, cu dobânda legală, este de natură să creeze în favoarea creditoarei o îmbogăţire fără justă cauză, fiindcă la reactualizarea sumei s-a ţinut cont de nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, ajungându-se pe această cale a se evalua prejudiciul în raport de două criterii care au acelaşi regim juridic.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 1879 din 7 decembrie 2009
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 2.03.2009, reclamanta N.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 7.07.2009, precum și pe viitor. Plata sporului să se reactualizeze în raport de indicele de inflație și alături de acesta să se plătească și o dobândă legală începând cu data formulării cererii de chemare în judecată.
S-a mai solicitat modificarea ordinului de încadrare în sensul completării actului cu mențiunile privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, drept care să fie de asemenea înscris în carnetul de muncă.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, potrivit deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în contradictoriu cu pârâtul s-a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 1039/la 22.06.2009 a fost admisă acțiunea reclamantei, în sensul că pârâtul a fost obligat să-i plătească drepturile bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 7.07.2008, urmând să se modifice ordinul de încadrare nr. 1966/2008 privitor la acest spor și să se efectueze în carnetul de muncă mențiunile corespunzătoare.
Pârâtul a fost obligat să plătească sporul în raport de indicele de inflație și în plus să se plătească dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, Tribunalul a reținut că reclamanta a beneficiat de plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 potrivit dezlegării în drept date de înalta curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin decizia nr. 21/10.03.2008.
în raport de aceste aprecieri cu caracter obligatoriu pentru instanță, în mod greșit reclamanta a fost lipsită de plata dreptului salarial.
împotriva sentinței a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de fond a obligat recurentul fără temei legal la plata dobânzilor legale aferentă sumei ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.
Din motivarea în fapt a recursului, acesta a fost întemeiat în drept numai pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., motiv în raport de care, Curtea a admis recursul și a modificat în parte sentința, în sensul că a fost înlăturată obligația pârâtului de plată a dobânzii legale, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Tribunalul a obligat recurentul să plătească intimatei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reactualizat în raport de indicele de inflație și în plus de această reactualizare să se plătească o dobândă legală.
Executarea cu întârziere a plății drepturilor salariale ori refuzul nejustificat de plată obligă angajatorul să plătească angajatului daune-interese potrivit art. 161 alin. (4) C. muncii.
Dispozițiile privitoare la răspunderea angajatorului pentru prejudiciul cauzat în executarea cu întârziere a drepturilor salariale sunt în concordanță cu regula reglementată de art. 1088 C.civ., potrivit căreia pentru executarea cu întârziere a unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani, daunele-interese nu pot consta decât în dobânda legală dacă prin reguli speciale nu se dispune altfel.
Recurentul a criticat sentința pentru motivul că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a normelor ce privesc daunele-interese acordate pentru executarea cu întârziere a uni obligații de plată, fiindcă singura măsură de reparare a prejudiciului este aceea de plată a dobânzii legale și nu de o cumulare a sumei rezultată în urma reactualizării în raport de indicele de inflație și această dobândă.
Dobânda legală pentru obligații bănești este reglementată de O.G. nr. 9/2000, în sensul că părțile au posibilitatea în convenția lor să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea la plată.
Actul normativ reglementează prin dispozițiile art. 3 modul de stabilire a dobânzii legale în materie comercială, precum și în alte cazuri, în această de pe urmă ipoteză luându-se ca reper pentru determinarea cuantumului nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României diminuat cu 20%.
Din reglementările O.G. nr. 9/2000 nu trebuie să se tragă concluzia că dobânda legală se stabilește prin convenția părților, ci dimpotrivă că părțile sunt libere să stabilească în convențiile lor plata dobânzii pentru întârziere la plată și numai dacă nu s-a stabilit cuantumul acesteia se va lua ca reper de evaluare a prejudiciului produs prin întârziere, dobânda legală.
Dobânda legală este astfel un criteriu stabilit prin act normativ de evaluare a unui prejudiciu cauzat creditorului ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată, aceasta urmând a se calcula în raport de regulile prevăzute de actul normativ evocat.
în ordonanța ce reglementează nivelul dobânzii legale sunt stabilite criterii diferite de calcul în litigiile comerciale precum și în alte cazuri.
în litigiile de o altă natură decât aceea comercială, respectiv în litigiile de muncă, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%, acest nivel fiind publicat în Monitorul Oficial al României de către bancă.
Pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată a drepturilor salariale, într-adevăr reclamanta intimată putea pretinde de la pârât plata dobânzii legale aferentă sumei, potrivit textelor de lege enunțate, însă măsura cumulării sumei rezultată în urma reactualizării, cu dobânda legală, este de natură să creeze în favoarea creditoarei o îmbogățire fără justă cauză, fiindcă la reactualizarea sumei s-a ținut cont de nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, ajungându-se pe această cale a se evalua prejudiciul în raport de două criterii care au același regim juridic.
în raport de aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ. a fost admis recursul și modificată sentința în sensul înlăturării obligației de plată a dobânzii legale pentru suma reactualizată, în raport de indicele de inflație, evitându-se pe această cale o îmbogățire fără just temei.
(Judecător Daniel Radu)
