Legea nr. 393/2004, art. 9 alin. 2 lit. „a”, alin.3 şi art. 12
Legea nr. 215/2001, art. 45 alin. 1
Consiliul Local are competenţa de a lua act de încetarea unui mandat de consilier local, indiferent dacă în actul administrativ emis se face sau nu referire la textul de lege care o reglementează sau dacă s-a menţionat sau nu posibilitatea atacării în instanţa a actului administrativ. Cel care conferă dreptul la cale de atac este legea, nu menţiunea expresă din dispozitivul hotărârii.
Prin hotărâre se ia act de situaţia apărută şi se declară vacant locul consilierului în cauză, legiuitorul neconferind posibilitatea exprimării vreunui vot cu privire la această stare de fapt, aceea de exprimare a voinţei consilierului, în cazul în speţă fiind vorba despre demisie.
Prin Sentinţa nr.370/2 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr.2324/102/2009, Tribunalul Mureş a admis cererea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg. Mureş, şi a dispus anularea Hotărârii nr.378/01.10.2009 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această Sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 378/01.10.2009, a Consiliului local municipal Tg. Mureş, s-a luat act de încetarea mandatului de consilier local al domnului F.C., începând cu data de 01.10.2009 şi s-a declarat vacant locul acestuia în Consiliul local municipal Tg. Mureş.
Hotărârea în cauză a fost luată în baza dispoziţiilor art. 9 alin.2 lit.a, alin.3 şi art.12 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali cu toate că, obiectul acesteia îl constituia încetarea de drept a mandatului de consilier local a domnului F.C., urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic pe a cărei listă a fost ales, respectiv P.N.L., şi declararea ca vacant a unui loc de consilier municipal.
S-a apreciat că există o neconcordanţă evidentă între dispoziţiile legale invocate ca temei legal al măsurii luate şi obiectul hotărârii în cauză iar această neconcordanţă este de natură să lipsească temeiul legal al măsurii luate.
Prima instanţă a reţinut că Hotărârea atacată, contrar dispoziţiilor art.80 din Legea nr.24/2004, nu cuprinde prevederile art. 36 referitoare la categoriile de atribuţii instituite de legiuitor în sarcina consiliului local, precum şi prevederile art.115 alin.1 lit. b care reglementează categoria actelor administrative pe care autoritatea publică locală le adoptă pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
S-a constatat că, H.C.L. Tg – Mureş nr. 378/01.10.2009, a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art.12 alin.2 din Legea nr. 393/2004, întrucât nu are la bază un referat constatator semnat de către Primarul şi Secretarul municipiului Tg. – Mureş, însoţit de documente justificative corespunzătoare.
Prima instanţă a apreciat că nulitatea actului administrativ nu este condiţionată de existenţa unei vătămări.
Împotriva acestei Sentinţe a formulat recurs Consiliul Local Tg.Mureş, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei sau modificarea acesteia şi respingerea acţiunii.
În recurs s-a invocat faptul că reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei vătămări şi că actul atacat este un act administrativ individual, nu unul normativ.
S-a invocat că este greşită şi susţinerea potrivit căreia prin lipsa referatului constatator semnat de Primar, ar fi incidente dispoziţiile art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contravine Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Textul legal citat se referă la cu totul altă situaţie, şi anume, atunci când printr-o hotărâre de consiliu se reglementează o situaţie deja reglementată prin Constituţie sau alte acte normative de nivel superior, iar reglementările din hotărârea de consiliu vin în contradicţie cu reglementările din actele normative de nivel superior. Or, este evident că şi acest text legal se referă doar la situaţia actelor administrative normative şi nicidecum la actele administrative individuale aşa cum de altfel este şi Hotărârea de consiliu atacată.
S-a susţinut că nu poate duce la anularea hotărârii nici menţiunea potrivit căreia încetarea mandatului „începând cu data de 01.10.2009”, în condiţiile în care actul administrativ individual produce efecte din momentul comunicării.
Recurentul a arătat că, de drept, hotărârea îşi produce efectele doar de la data comunicării.
În ce priveşte casarea, aceasta s-a solicitat deoarece prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor criticilor şi apărărilor formulate în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 378/1 octombrie 2009 a Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş, s-a luat act de încetarea mandatului de consilier local al d-lui F.C., începând cu data de 01.10.2009 şi s-a declarat vacant locul acestuia în Consiliul Local al Municipiului Tg. Mureş.
În drept, hotărârea este întemeiată pe dispoziţiile art.9 alin.2 lit.a, alin.3 şi ale art.12 din Legea nr.393/2004 şi pe dispoziţiile art.45 alin.1 din Legea nr.215/2001.
O primă critică, cu privire la actul administrativ atacat, este aceea că actul este greşit motivat, deoarece, deşi se motivează în drept pe temeiul art.9 alin.2 lit.a, alin.3 şi ale art.12 din Legea nr.393/2004, se reţine că a încetat calitatea de membru de partid a d-lui F.C.
La art.1 din Hotărârea atacată se menţionează că se ia act de încetarea mandatului de consilier local, iar raportarea se face la textul de lege invocat, nu la denumirea hotărârii.
La fila 21 din dosarul de recurs se află demisia d-lui F.C. din funcţia de consilier local, demisie redactată la data de 23 decembrie 2008. Acest aspect reiese şi din răspunsul P.N.L. comunicat instanţei.
Într-adevăr, ulterior acestei date, prin Hotărârea din 23 ianuarie 2009 a P.N.L. – Organizaţia Municipală Tg. Mureş, s-a dispus excluderea din P.N.L. a d-lui F.C., însă acest aspect este irelevant deoarece excluderea este ulterioară emiterii Hotărârii nr.377/1 octombrie 2009 a Consiliului Local Municipal Tg-Mureş.
Este evident faptul că Hotărârea nr.377/1 octombrie 2009 a Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş s-a dat în consideraţia situaţiei de fapt existentă la data de 1 octombrie 2009, adică în baza demisiei din funcţia de consilier local, situaţie reglementată de art.9 alin.2 lit.a din Legea nr.393/2004.
La art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004 se prevede că: „Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier”.
Art.12 alin.2 din aceeaşi lege prevăd că hotărârea va avea la bază un referat constatator semnat de primar şi de secretarul comunei sau oraşului şi că referatul va fi însoţit de acte justificative, însă scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a se confirma existenţa condiţiilor specifice aplicării textului de lege, după caz.
Nu s-a dovedit nicio vătămare de către reclamantă prin aceea că în cauză referatul nu a fost semnat de către primar şi secretar.
În cauză s-a dovedit existenţa situaţiei ce a determinat emiterea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art.12 alin.1 din Lege se adoptă o hotărâre prin care se ia act de situaţia apărută şi se declară vacant locul consilierului în cauză.
Legiuitorul nici nu conferă posibilitatea exprimării vreunui vot cu privire la această stare de fapt, prevăzând că doar se ia act de situaţia apărută, respectiv de exprimarea voinţei consilierului local.
În ce priveşte susţinerea reclamantei că motivarea în drept a deciziei este incompletă, nefiind invocate prevederile art.36 şi 115 alin.1 lit. „b” care reglementează categoriile de atribuţii instituită de legiuitor în sarcina consiliului local şi categoria actelor administrative pe care autoritatea publică locală le adoptă pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, din nou nu s-a invocat care ar fi vătămarea.
Deşi nu se indică actul normativ la care se face referire, instanţa a dedus că este vorba de Legea nr.215/2001.
Nu se susţine în cauză că ar fi avut competenţă o altă autoritate publică decât consiliul local să emită hotărârea prin care s-a luat act de încetarea mandatului de consilier local în cauză.
Consiliul local al Municipiului Tg. Mureş avea competenţa de a lua act de încetarea mandatului de consilier local al d-lui F.C., competenţă conferită prin lege, indiferent dacă în actul administrativ emis se face sau nu referire la textul de lege care o reglementează.
Nemenţionarea textului de lege nu îl lipseşte pe acesta de producerea efectelor juridice.
Un alt motiv de nelegalitate este acela că, în dispozitivul hotărârii, nu se menţionează posibilitatea atacării în instanţă a actului administrativ.
De asemenea, textul de lege este cel care conferă dreptul atacării actului administrativ în justiţie, nu menţionarea acestei posibilităţi în actul atacat.
Nici cu privire la acest aspect nu s-a dovedit existenţa vreunei vătămări, deoarece consilierul local nu avea nici un interes în atacarea hotărârii, iar Instituţia Prefectului Judeţului Mureş şi-a exercitat dreptul de a ataca actul administrativ, în condiţiile legii.
În ce priveşte faptul că s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art.45 alin.5 din Legea nr.215/2001, şi art.71 alin.3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului, menţionăm că aceste dispoziţii fac referire la votul secret în situaţia adoptării unor acte administrative individuale.
Actul administrativ atacat, deşi se referă la o anumită persoană, ceea ce îi conferă un aspect de act individual, este un act administrativ cu regim special, deoarece nu permite exercitarea vreunui vot negativ, consilierii având o singură variantă legală, şi anume aceea de a luat act, de drept, de încetarea mandatului, potrivit art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004.
În acest context nu se pune în discuţie libertatea de opinie şi acţiune în exercitarea mandatului alesului local, reglementată de Legea nr.393/2004, deoarece consilierii nu sunt chemaţi să hotărască asupra unor aspecte legate de persoana vizată prin actul administrativ individual, ci doar să verifice îndeplinirea unor formalităţi, în sensul prevăzut mai sus.
Faţă de aceste dispoziţii, votul, indiferent că este sau nu secret, nu poate fi decât unul singur şi anume, a se lua act de încetarea mandatului de consilier local.
Votul nu poate fi nici pozitiv, nici negativ, neexprimând voinţa consilierilor locali, situaţie în care s-ar justifica secretizarea votului, ci dă valoare juridică exprimării voinţei consilierului local ce îşi dă demisia.
Un alt aspect invocat prin acţiune şi contestat prin recurs, este acel al datei de la care încetează mandatul de consilier local.
Prin recurs se prevede că hotărârea îşi produce efectele doar de la data comunicării.
Şi cu privire la acest aspect menţionăm că, data, de la care se produc efectele juridice ale Hotărârii nr.378/2009 a Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş, este cea prevăzută de lege, şi anume cea prevăzută de art. 49 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Astfel am realizat atât o analiză a motivelor acţiunii cât şi a recursului formulat în cauză.
Un alt argument important în soluţionarea cauzei este acela că persoana vizată de actul administrativ atacat nu l-a contestat în justiţie, ceea ce confirmă inexistenţa unei vătămări cu ocazia emiterii actului.
În consecinţă, în baza art.312 alin.1-3 C. proc. civ. instanţa a admis recursul şi a modificat în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii.
