Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen.
La momentul deciziei de concediere, termenul de 12 luni prevăzut pentru radierea de drept a sancţiunii disciplinare, dacă salariatului nu i s-a aplicat o nouă sancţiune disciplinară în acest termen, nu era împlinit.
Secţia I civilă, Decizia nr. 7554 din 26 iunie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2011 sub nr. 3218/104/2011, pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul C.P. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă și reintegrarea efectivă.
în motivarea contestației, a arătat că, în fapt, la data de 8.06.2011 i s-a comunicat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicat.
A susținut că în tot cuprinsul deciziei de concediere, intimata a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, lege care a fost republicată în M. Of. nr. 345/18.05.2011 și care, potrivit art. IV, intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Față de aceste aspecte, contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de concediere.
Totodată, a susținut că decizia de concediere a avut în vedere criteriul privind salariații sancționați pentru săvârșirea de abateri disciplinare. în realitate, a susținut că nu i-a fost aplicată nicio sancțiune.
Contestatorul a menționat că, ulterior emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 23.06.2011, intimata a emis decizia nr. 1815, prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, decizie împotriva căreia a formulat contestație.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011.
Pârâta SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că societatea a procedat la efectuarea unei reduceri de personal ca urmare a dificultăților economice, a reorganizării activității și restructurării societății.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 22.11.2011, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) C.proc.civ., până la soluționarea dosarului civil nr. 3219/104/2011, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare.
La data de 12.03.2012, contestatorul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Prin sentința civilă nr. 648/10.04.2012, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3218/104/2011, s-a respins excepția nulității deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, invocată de reclamant.
S-a admis acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia și, pe cale de consecință, s-a anulat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești conform art. 80 C.muncii , de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul nu a invocat motivele de nulitate prevăzute de art. 252 alin. (2) C.muncii, republicat, ci a susținut că în cuprinsul deciziei de concediere intimata a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, care, potrivit art. IV, a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în M. Of. nr. 345/18.05.2011.
Susținerile contestatorului sunt lipsite de temei legal, întrucât Legea nr. 53/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 72/05.02.2003 și a intrat în vigoare la data de 5.03.2003.
Prin Legea nr. 40/2011 a fost modificată și completată Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Legea nr. 40/2011 fiind publicată în M. Of. nr. 225/31.03.2011 și nicidecum în M. Of. nr. 345/18.05.2011.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția nulității deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011.
Prin decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, emisă de intimata SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat cu nr. C/206/2066/01.05.1999, privind pe contestatorul C.P., având funcția de mecanic ajutor locomotive-automotor începând cu data de 8.07.2011, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată.
în art. 4 din decizia de concediere s-a menționat că la luarea măsurii de concediere colectivă, respectiv la stabilirea ordinii de prioritate, s-au aplicat criteriile minimale privind salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății și salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare.
în cazul contestatorului C.P., s-a menționat în art. 5 al deciziei de concediere că la baza încetării contractului individual de muncă al acestuia a stat criteriul prevăzut de pct. II lit. c), f) prevăzut la art. 4 al deciziei.
Prin sentința civilă nr. 54/19.01.2012, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4690/104/2011, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu intimata SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia și s-a dispus obligarea pârâtei să emită decizia de radiere a sancțiunilor disciplinare aplicate reclamantului în perioada 2003-2010.
Prin decizia nr. C.Z.2.2/43/13.02.2012, emisă de SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus radierea sancțiunilor disciplinare aplicate angajatului C.P., prin deciziile nr. 5917/08.10.2003, nr. 682/27.01.2005, nr. 4623/11.09.2007, nr. 3512/02.09.2009 și nr. 4090/21.10.2010.
Prin sentința civilă nr. 1900/24.11.2011, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3219/104/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, a fost admisă contestația formulată de contestatorul C.P. în contradictoriu cu intimata SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia, împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 1815/23.06.2011.
A fost admisă excepția tardivității aplicării sancțiunii disciplinare și pe cale de consecință a fost anulată decizia nr. 1815/23.06.2011.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, s-a constatat că decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011 este nelegală, întrucât criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv sancțiunile disciplinare aplicate contestatorului în perioada 2003-2011, nu mai subzistă, deoarece sancțiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010 au fost radiate, iar sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia nr. 1815/23.06.2011 a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
în ceea ce privește organigramele depuse la dosar de către pârâtă, s-a constatat că acestea nu sunt relevante pentru cauza de față, deoarece nu cuprind funcțiile de mecanic ajutor locomotive-automotor.
Conform dispozițiilor art. 80 alin. (1) C.muncii, „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
în alin. (2) din același articol de lege se prevede: „La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SNTFM CFR Marfă SA – Sucursala Banat Oltenia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța nu a avut în vedere criteriul aplicat la concediere, art. 4 pct. II lit. c) și f) raportat la decizia de sancționare nr. 4090/21.10.2010, față de care nu trecuse termenul de 12 luni de reabilitare, prevăzut de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 40/2011. în mod corect, criteriul trebuia raportat la data concedierii, fiind fără relevanță că ulterior sancțiunile disciplinare au fost radiate prin sentința nr. 54/19.01.2012.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr. 2D/345/6.06.2011, SNTFM CFR Marfă SA a dispus concedierea petentului C.P., conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ca efect al concedierii colective. A fost indicat ca fiind criteriu de selectare, criteriul II lit. c) și f), care devine operațional în cazul în care, după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea posturilor de aceeași natură se află în situații similare, respectiv vor fi concediați salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri disciplinare sau care au cauzat prejudicii societății.
în ceea ce îl privește pe contestator, acesta avea mai multe sancțiuni, ultimele fiind cu reducerea salariului de bază cu 10% pe lună, aplicate prin deciziile de sancționare nr. 4090/21.10.2010 și nr. 1815/23.06.2011.
Prin sentința civilă nr. 54/19.01.2012, Tribunalul Olt a admis cererea formulată de contestatorul C.P. și a obligat pârâta să emită decizie de radiere pentru sancțiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010, intimata emițând decizia nr. CZ2.2/43/13.02.2012, de punere în aplicare a acestei sentințe civile.
La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 248 alin. (3) C.muncii, introdus prin Legea nr. 40/2011, potrivit căruia sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.
Așa cum a rezultat din cele expuse, la momentul pronunțării sentinței civile nr. 54/19.01.2012 era îndeplinit termenul de 12 luni de la momentul sancțiunii disciplinare aplicate la 21.10.2010, situație în care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale menționate.
Raportat însă la momentul deciziei de concediere, 6.06.2011, termenul de 12 luni prevăzut pentru radierea de drept a sancțiunii disciplinare, dacă salariatului nu i s-a aplicat o nouă sancțiune disciplinară în acest termen, nu era împlinit, sancțiunea disciplinară fiind aplicată la data de 21.10.2010, astfel încât sentința civilă invocată nu poate produce efecte juridice pentru perioada anterioară pronunțării acesteia.
Concedierea colectivă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 65 și urm. C.muncii, fiind aplicabil față de contestator criteriul indicat în art. 4 pct. 2 lit. c) și f), respectiv concedierea, în situații de egalitate, a salariaților care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății sau pentru alte abateri disciplinare.
în funcție de cele expuse, s-a constatat că recursul este fondat și, aplicând dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., s-a admis recursul, s-a modificat sentința și pe fond s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei de concediere.
(Judecător Lucia Maria Lăloianu)
