Poprirea este una din modalităţile de silită, care se face în baza unui titlu executoriu.
Convenţia scrisă a părţilor, ce îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată, nu constituie titlu executoriu.
(Secţia comercială, decizia nr. 155/26.02.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 11.133/1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea acţiunea reclamantei S.C. “E. I.” – S.R.L, împotriva pârâtului N. M, dispunându-se înfiinţarea şi validarea popririi asupra contului acestuia la Banca F.-R, pentru suma de 317.300.000 lei, obligând terţul poprit să plătească creditoarei această sumă din contul debitorului. S-a respins contestaţia formulată de debitor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, contractul încheiat de părţi constituie titlu şi permite creditorului să execute debitul, fără nici o citaţie sau acţiune în justiţie. S-a mai constatat că între părţile în litigiu s-au stabilit raporturi contractuale, debitorul având un debit de 190.000 dolari SUA, echivalentul sumei de 317.300.000 lei.
împotriva sentinţei debitorul a formulat apel, criticând soluţia în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile imperative privind competenţa materială, actul în baza căruia a fost pronunţată hotărârea este nul, creditoarea nu a făcut dovada existenţei unui titlu executor, reţinându-se, greşit, că acea convenţie a părţilor ar reprezenta titlul.
Tribunalul, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, reţine că între societatea creditoare şi debitor s-a încheiat o convenţie scrisă, în care s-a inserat menţiunea că acest contract “constituie titlu executoriu şi permite creditorului să execute acest debit, fără nici o citaţie sau acţiune în justiţie”.
Conform art. 372 Cod proc. civilă, executarea silită se va urmări în virtutea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui titlu executoriu.
Titlu executoriu poate fi definit ca fiind actul întocmit, potrivit legii, de organele competente, care serveşte la pornirea executării silite şi la realizarea, pe această cale, a drepturilor recunoscute prin actul respectiv.
Pentru pornirea executării silite creditorul trebuie să fie în posesia unui titlu executoriu, act în baza căruia poate trece la aplicarea măsurilor de constrângere. Pot constitui titluri executorii următoarele acte: hotărârile judecătoreşti, actele autentice, cambiile, biletele la ordin şi CEC-urile, titlurile executorii notariale şi altele.
Se mai constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie înfiinţarea şi validarea popririi în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către părţi, neautentificat, în care este inserată acea convenţie a părţilor privind titlul executoriu.
Instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că acea convenţie a părţilor, sub forma unui înscris sub semnătură privată, ar constitui titlu executoriu.
Poprirea este una din modalităţile de executare silită, care se face în baza unui titlu executoriu.
în speţă, tribunalul, analizând actele şi piesele dosarului, reţine că, creditoarea nu are un titlu executoriu, acea convenţie sub semnătură privată nu poate fi reţinută ca titlu, fiind numai o dovadă a raporturilor comerciale existente între părţi şi a eventualelor pretenţiuni ale reclamantei.
Faţă de aceste consideraţiuni, urmează ca, în baza art. 296 Cod proc. civilă, să se admită apelul, să se schimbe în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii cererea de înfiinţare şi validare a popririi.