Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
în speţă, termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii arbitrate şi nu de la data cflnd aceasta a fost învestită cu formulă executorie.
Prin plata parţială, făcută de debitor, se întrerupe cursul prescripţiei.
(Secţia comercială, decizia nr. 482/20.11.1991)
Prin sentinţa civilă nr. 2.636 din 30.05.1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a respins cererea formulată de creditoarea C.L.W.G.m.b.h., cu sediul în Viena/Austria, cu domiciliul ales în Bucureşti, şi s-a invalidat poprirea înfiinţată prin ordonanţa din 4.02.1991 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, asupra sumelor în valută şi în lei, pe care creditoarea Societatea “E.”, cu sediul în Bucureşti, le are depuse în cont la terţul poprit B.R.C.E, cererea fiind prescrisă.
S-a luat act că debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că acţiunea formulată de creditoare este prescrisă, fiind introdusă după termenul de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958.
împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că instanţa de fond a greşit respingând cererea de validare a popririi, considerând că a fost introdusă la o dată la care dreptul de a cere executarea silită ar fi fost prescris. Se precizează că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt prin cererea de învestire cu formulă executorie, prin procedura de executare, potrivit art.375 Cod proc. civilă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul de a se admite cererea şi a se dispune validarea popririi.
Critica formulată nu este fondată.
Instanţa de fond, în mod legal, a stabilit că acţiunea este prescrisă, pentru următoarele considerente:
Hotărârea arbitrală, definitiv pronunţată la 18.12.1986, de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris, a fost învestită cu formula printr-o hotărâre de executare, prin sentinţa civilă nr. 19/11.05.1990, pronunţată de secţia a IV-a civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Cererea formulată de creditoare, privind înfiinţarea şi validarea popririi, a fost înregistrată la 4.02.1991.
în speţă, termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii arbitrale şi nu de la data când aceasta a fost învestită cu formulă executorie, prin procedura de executare, deoarece nu momentul eliberării titlului este avut în calcul pentru începerea curgerii termenului de prescripţie.
Din actele dosarului rezultă că debitoarea a achitat o parte din debit la 24.04.1987.
Prin această plată se întrerupe cursul prescripţiei, făcând să curgă un nou termen şi, în această ipoteză, data până la care se putea cere înfiinţarea şi validarea popririi, este de 27.04.1990.
Faţă de considerentele de mai sus şi cum din examinarea din oficiu a sentinţei, conform art. 306 Cod proc. civilă, nu rezultă aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, recursul formulat este nefondat şi, conform art.312 pct.l Cod proc. civilă, urmează a fi respins.
Notă: Referitor la Decretul nr. 167/1958, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
