Legea nr. 86/2006, art. 157.
Aplicarea dispoziţiilor privind regimul de admitere temporară cu exonerarea de la plata taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
Nerespectarea condiţiilor impuse la acordarea regimului vamal special justifică stabilirea taxelor vamale suplimentare.
Codul vamal defineşte noţiunea de mărfuri de aceeaşi stare, existând condiţia că mărfurile să nu fi fost supuse unor intervenţii tehnice, unor operaţiuni de perfecţionare sau de transformare. La fel, există obligaţia ca la orice modificare adusă produselor importate care ar putea influenţa regimul vamal aprobat, să fie informată autoritatea vamală.
Prin sentinţa nr. 145 din 1 februarie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Administrativ şi Fiscal a respins excepţia de necompetenţă materială şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Mureş şi D.R.A.O.V. Braşov, dispunându-se anularea Deciziei nr. 3 din 19 februarie 2008 emisă de D.G.F.P. Mureş şi Decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 16072 din 14 noiembrie 2007 şi procesul verbal nr. 50 din 13 noiembrie 2007 emise de D.R.A.O.V. Braşov, pentru suma de 122.224 lei.
În considerentele sentinţe s-a reţinut că în urma controlului efectuat la nivelul societăţii E. S.A. de către reprezentanţii D.G.F.P. Mureş, s-a stabilit că societatea a introdus în ţară mai multe piese, printre care şi matriţe necesare desfăşurării activităţii, beneficiind de regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de la plata taxelor vamale şi a altor importuri.
Din actele şi lucrările puse la dispoziţia organelor de control, a rezultat că aceste matriţe au suferit mai multe modificări, situaţie în care devin inaplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 119 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, care reglementează regimul de admitere temporară cu exonerare totală de la plata taxelor vamale şi altor drepturi de import.
În urma acestui control s-a încheiat procesul verbal nr. 50 din 13 noiembrie 2007, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează taxe vamale pentru piesele care au suferit modificări, fiind cuantificată valoarea acestor taxe la care s-au aplicat penalităţi de întârziere.
Reclamanta, prin contestaţia formulată susţine că intervenţiile făcute matriţelor s-au datorat uzurii normale şi nu reprezintă modificări majore esenţiale şi nici modificări ale parametrilor pieselor din materiale speciale.
Pentru lămurirea acestor împrejurări, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize, iar prin concluziile raportului s-a stabilit că intervenţiile la piesele aduse din Italia, în regim vamal suspensiv, nu reprezintă modificări esenţiale, fiind corecturi minore a orificiilor de drenaj, corectarea unor suprafeţe mici, intervenţii de ordinul milimetrilor sau zecilor de milimetrii. S-a apreciat de acelaşi expert că prin aceste intervenţii nu s-a realizat un alt produs sau altă matriţă.
Faţă de concluziile cuprinse în raportul de expertiză, prima instanţă a apreciat că sumele stabilite de organele de control sunt nedatorate şi a exonerat-o pe reclamantă de plată penalităţi de întârziere, aşa cum a solicitat aceasta prin acţiunea dedusă judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni vamale Braşov (D.R.A.O.V.) şi M.F.P. prin D.G.F.P. Mureş.
D.R.A.O.V. Braşov, prin cererea de recurs formulată solicită în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs se susţine că sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, întrucât instituţia nu a fost citată în cauză atunci când sau încuviinţat probele administrate şi solicitate de către reclamantă, instanţa a dispus citarea ei numai la data de 6 ianuarie 2010, după repunerea cauzei pe rol.
Prin neintroducerea în cauză şi necitarea la termenele pentru care s-au administrat probe, a fost lipsită de dreptul de a formula cereri şi probe în apărare.
În continuare se susţine că este incident în cauză i motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, întrucât instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta prin cererea formulată nu a contestat legalitatea debitului de bază, constând în taxe vamale şi numai penalităţile de întârziere, ori în speţă a fost analizată legalitatea aplicării acestor taxe la piesele pentru care societatea a beneficiat de un regim vamal special. Raportat la cererea reclamantei, instanţa era obligată să verifice doar modul de calcul al majorărilor de întârziere în funcţie de numărul de zile de întârziere şi valoarea penalităţilor prevăzute de lege.
Pe fond, se arată că organul vamal în mod corect a stabilit obligaţia de plată a taxelor vamale cu titlu suplimentar întrucât din cele 36 de facturi puse la dispoziţia organelor de control de către societatea reclamantă, rezultă modificările aduse matriţelor, precum şi împrejurarea că acestea nu fac parte din categoria deprecierilor sau uzurilor normale. Costurile ridicate ale acestor modificări întăreşte această concluzie, astfel că instanţa de fond era obligată să înlăture concluziile raportului de expertiză.
M.F.P., prin D.G.F.P. Mureş prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, susţinând că obligaţiile suplimentare stabilite în urma controlului vamal sunt datorate de către reclamantă, atâta timp cât s-a demonstrat că s-au adus modificări importante pieselor importate şi care au fost supuse unui regim vama suspensiv de plata taxei vamale în condiţiile prevăzute de art. 119 din Legea nr. 141/1997 şi art. 157 din Legea nr. 86/2006.
Modificările aduse pieselor importate rezultă cu prisosinţă din cuprinsul celor 36 de facturi pe care reclamanta le-a emis către T..O.M. S.F.S. şi N. SRL din Italia, reprezentând decontarea cheltuielilor cu modificările făcute la matriţele importate.
Aceste modificări evidenţiate în facturi nu s-au datorat unui fenomen de uzură normală sau a deprecierii lor pentru ca societatea reclamantă să poată beneficia în continuare de regimul vamal special aplicat la data efectuării importului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
În legătură cu motivele de casare invocate de recurenta A.N.V. – D.R.A.O.V. Braşov, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanţa poate casa hotărârea primei instanţe dacă „judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citate, atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului”. Prin acest text legea impune aşadar o dublă condiţie, şi anume aceea ca partea să nu fi fost legal citată la administrarea probelor dar şi la dezbaterea cauzei în fond. În speţă se poate observa că pârâta recurentă a fost citată pentru termenul când a avut loc dezbaterea pe fond, astfel că viciul procedural al citării invocat s-a acoperit, astfel că nu se mai poate susţine producerea unei vătămări care să justifice anularea actelor procedurale şi reluarea dezbaterilor.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare invocat de aceeaşi recurentă şi prevăzut de art. 304 cpt. 6 Cod procedură civilă, Curtea reţine că potrivit acestui text legal, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilităţii procesuale potrivit căruia instanţa este obligată să statueze în cadrul procesului determinat de părţi iar în privinţa obiectului litigiului, trebuie să se pronunţe asupra şi în limitele pretenţiilor deduse în justiţie, orice altă statuare contravine dispoziţiilor imperative ale art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Verificând dacă în speţă s-a încălcat acest principiu, instanţa constată că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 3 din 19 februarie 2008, prin care s-a soluţionat contestaţia societăţii comerciale E. S.A. împotriva deciziei 16972 din 14 noiembrie 2007 privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, solicitând exonerarea ei de la plata penalităţilor de întârziere , justificând această cerere prin aceea că piesele importate nu au suferit modificări care să influenţeze regimul vamal aplicat la data importului.
Prin hotărârea pronunţată prima instanţă anulează parţial decizia în limitele cererii formulată de către reclamantă, în sensul că sunt anulate din decizia de imputare penalităţile de întârziere care reprezintă accesoriu la taxele principale, ori pentru a se stabili legalitatea aplicării acestora, instanţa era obligată prin prisma caracterului lor să verifice legalitatea stabilirii taxelor principale. Verificarea s-a făcut în limitele criticilor aduse deciziei prin acţiunea formulată de către reclamantă.
Verificând pe fond motivele de recurs invocate, instanţa de control reţine că potrivit dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, „regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României cu exonerare totală sau parţială de dreptul de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine, destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia uzurilor normale”. Prevederi asemănătoare sunt reţinute şi la art. 157 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României, potrivit cărora „regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială de dreptul de import şi fără a fi supuse măsurilor de politică comercială a mărfurilor străine destinate reexportului, fără să fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizării lor”.
Art. 93 din Legea nr. 141/1997 prevede că „titularul aprobării este obligat să informeze deîndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influenţează derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat, iar potrivit art. 144 datoria vamală ia naştere în situaţia neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate”.
Verificând dacă în speţă au fost încălcate condiţiile stabilite prin regimul vamal acordat la data importului, instanţa constată că reclamanta a introdus în ţară matriţe de la firmele T.O.M.S.F.S. şi N. S.R.L. din Italia, beneficiind de regimul vamal de admitere temporară cu exonerarea totală sau parţială a taxelor vamale, condiţia impusă la data acordării acestui regim special era acela ca matriţele importate să nu suporte modificări.
În perioada mai 2007- octombrie 2007, s-a efectuat un control la nivelul societăţii reclamante şi cu ocazia controlului s-au pus la dispoziţie un număr de 36 de facturi – filele 40-45 – emise către T.O.M.S.F.S. şi N. S.R.L. din Italia, prin care se solicita plata contravalorii modificărilor efectuate la matriţele importate.
Din cuprinsul acestor facturi reiese că modificările matriţelor au constat în execuţie drenaj în sculele de injectat pentru îmbunătăţirea aspectului, „modificarea aripioarelor de fixare, modificarea formei conform desenului clientului, refacerea aruncătoare matriţă turnare sub presiune, refacerea poansoane pentru lentile fază lungă la far şi la faza scurtă, mărirea lăţimii la reperele finestrella/rama+coperchio/capac, plus mărirea balamalei cu 3 mm şi crearea unui profil de bare la două dimensiuni/grosimi; alungirea balamalei pentru finestrella/rama prin crearea unui spaţiu în cochila, eliminarea marginii în partea posterioară, crearea de găuri înfundate pentru placa interioară, mărirea pintenului de agăţare la cochila injectat dop închidere bară portbagaj Logan şi mutarea punctului de injectare în sculă, modificarea matriţei pentru ajustarea nervurii la reflector, mutarea locaşului pentru contact pământare şi refacerea inciziilor, modificarea reflectorului conform desen primit de la client(schimbarea geometriei piesei), modificarea cochila cutie FOX – adaptare locaş pentru bloc – contacte, etc.”
Nu se contestă de către reclamantă efectuarea acestor intervenţii tehnice la nivelul matriţelor importate, însă îşi motivează intervenţiile prin acea că se impuneau a fi efectuate întrucât prin folosirea lor în procesul de producţie au suferit deprecieri şi uzuri care nu mai permiteau folosirea lor conform destinaţiei.
Aceste susţineri ale reclamantei sunt combătute chiar prin menţiunile făcute de reclamantă în cuprinsul facturilor emise către T.O.M.S.F.S. şi N. S.R.L. din Italia, prin care se arată că matriţele importate au suferit mai multe modificări şi de acea se solicită contravaloarea cheltuielilor efectuate cu modificările, costul acestora fiind destul de ridicat, precizându-se totodată, că unele modificări au fost făcute conform desenului prezentat de către clienţi, iar prin altele s-au adus îmbunătăţiri matriţelor sau acestea au devenit mai performante.
Codul vamal defineşte noţiunea de mărfuri de aceeaşi stare şi potrivit acestei definiţii prin mărfuri de aceeaşi stare se înţelege mărfurile de import care în regimul de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nicio operaţiune de perfecţionare sau de transformare. Modificările menţionate în cele 36 de facturi reprezintă tocmai operaţiuni de perfecţionare sau de transformare, atâta timp cât se arată că au fost făcute fie la cererea clienţilor, conform desenelor prezentate de către aceştia, sau că prin modificările aduse s-a urmărit perfecţionarea lor şi cu titlu de exemplu se arată modificările constând în „modificarea aripioarelor de fixare, modificarea formei conform desenului clientului, refacerea aruncătoare matriţă turnare sub presiune, refacerea poansoane pentru lentile fază lungă la far şi la faza scurtă, mărirea lăţimii la reperele finestrella/rama+coperchio/capac, plus mărirea balamalei cu 3 mm şi crearea unui profil de bare la două dimensiuni/grosimi; alungirea balamalei pentru finestrella/rama prin crearea unui spaţiu în cochila, eliminarea marginii în partea posterioară, crearea de găuri înfundate pentru placa interioară, mărirea pintenului de agăţare la cochila injectat dop închidere bară portbagaj Logan şi mutarea punctului de injectare în sculă, modificarea matriţei pentru ajustarea nervurii la reflector, mutarea locaşului pentru contact pământare şi refacerea inciziilor, modificarea reflectorului conform desen primit de la client(schimbarea geometriei piesei), modificarea cochila cutie FOX – adaptare locaş pentru bloc – contacte, etc.”
Prin regimul vamal special stabilit la data efectuării importului reclamanta s-a obligat să nu aducă modificări produselor importate şi supuse regimului vamal special şi că va informa autoritatea vamală asupra oricăror modificări aduse produselor importate şi care ar putea influenţa regimul vamal aprobat.
În condiţiile în care prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că reclamanta nu a respectat condiţiile impuse la acordarea regimului vamal special se apreciază de către instanţa de control că în mod temeinic şi legal organele de control au constatat că devin aplicabile dispoziţiile cuprinse în art. 144 şi urm. Cod vamal pentru stabilirea taxelor vamale suplimentare.
Constatând legalitatea aplicării acestor taxe vamale suplimentare, se apreciază de către instanţa de control că în speţă au devenit aplicabile dispoziţiile art. 119 şi 1201 din O.G. nr. 92/2003 pentru calcularea penalităţilor de întârziere pe durata cuprinsă între data naşterii datoriei vamale şi achitarea datoriei cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei A.N.V. – D.R.A.O.V. Braşov apare ca fiind fondat, urmând a fi admis în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, dispunându-se modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În ceea ce priveşte recursul declarat de M.F.P. prin D.G.F.P., având în vedere că prin acest recurs se critică pe fond hotărârea primei instanţe, iar criticile formulate de către această recurentă concordă cu cele ale recurentei A.N.V.- D.R.A.O.V. Braşov, pentru considerentele avute în vedere mai sus şi acest recurs va fi admis în aceleaşi condiţii.
