Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face o propunere în faţa instanţei de judecată.
Cum reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată, ea trebuie să-şi dovedească pretenţiile.
(Secţia comercială, decizia nr. 544/20.06.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 6.876/1994 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. „U.C.” – S.R.L., prin care se solicită obligarea pârâtei S.C. „S.P.C.” – S.R.L. la plata sumei de 877.677 lei, cu dobânda de 80%, sistarea operaţiunilor comerciale şi instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor pârâtei.
în motivarea hotărârii judecătoreşti susmenţionate se arată că, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar şi concluziile raportului de expertiză contabilă, pretenţiile reclamantei nu sunt dovedite, neexistând un prejudiciu cauzat societăţii reclamante.
Reclamanta a formulat apel, criticând sentinţa ca fiind nelegală şi neîntemeiată, în sensul că soluţionarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi că, în mod greşit, instanţa de fond a respins capătul I din acţiune şi nu s-a pronunţat asupra capătului II.
Tribunalul, prin încheierile din 21.02.1995 şi din 25.04.1995 a pus în vedere apelantei reclamante să precizeze, în scris, cuantumul dobânzilor solicitate, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiei.
Faţă de probele administrate, tribunalul constată ca nefondat apelul, pentru următoarele consideraţiuni:
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face o propunere în faţa instanţei de judecată, deoarece aceasta trebuie să o dovedească. Prin introducerea cererii de chemare în judecată, este firesc ca reclamantul să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (sarcina probei revenind acestuia).
în speţă, reclamanta apelantă nu a făcut dovada, prin nici un mijloc de probă, a pretenţiilor sale, astfel încât instanţa de fond, în mod corect, a respins acţiunea.
Solicitările apelantei reclamante privind capătul II din cerere sunt accesorii celor principale din capătul I şi, în consecinţă, corect, instanţa de fond le-a respins.
Motivul din cererea de apel, privind faptul că instanţa de fond a judecat pricina cu încălcarea dispoziţiile art. 105 Cod proc. civilă, urmează a fi respins, rezultând, din piesele dosarului, că apelanta reclamantă a avut termen în cunoştinţă la data închiderii dezbaterilor – 3.05.1994.
în baza art. 296 Cod proc. civilă, se va respinge apelul, ca nefondat.
