Până la apariţia Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, statul era unic proprietar al patrimoniului întreprinderilor socialiste, calitate în care avea dreptul de dispoziţie, putând transmite, în întregime sau în parte, patrimoniul unei unităţi către altă (alte) unitate (unităţi).
(Secţia comercială, decizia nr. 440/29.06.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 5.609/24.05.1993 a Judecătoriei sectorului 1 Bugureşti s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. “G.” – S.A., Glina împotriva pârâtei S.C. „R” – S.A. Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, considerând-o nelegală şi netemeinică.
în motivarea apelului, reclamanta a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece instanţa de fond şi-a depăşit competenţa, prin aceea că a transformat o acţiune privind obligaţia de a face într-o acţiune în revendicare, fapt pe care nu l-a cerut, statuând astfel peste actul de proprietate (H.G. nr. 765/1990) că asupra imobilelor este proprietară pârâta, iar S.C. „G.” – S.A. numai asupra mijloacelor fixe din interiorul magazinului.
De asemenea, reclamanta apelantă a arătat că hotărârea este netemeinică, deoarece instanţa de fond, deşi avea dovezi suficiente în dosar, a considerat că nu sunt probe din care să rezulte legitimarea lor ca ai imobilelor respective.
Astfel, prima instanţă, în mod greşit, a interpretat H.G. nr. 765/1990, considerând că această hotărâre i-a acordat drept de proprietate numai asupra mijloacelor fixe din magazine, deoarece art. 7 din acest act normativ prevede că “predarea şi primirea magazinelor specializate se va face prin transfer, cu derogare de la art. 14 din H.G. nr. 740/3.07.1990”, adică gratuit.
Apelul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că până la apariţia Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, statul era unic proprietar al patrimoniilor întreprinderilor socialiste.
Statul era singurul, în calitatea sa de proprietar, care avea dreptul de dispoziţie asupra acestor patrimonii, unităţile socialiste neavând decât administrarea operativă a acestora, respectiv posesia şi folosinţa. în aceste condiţii, statul putea transmite întreg sau parte din patrimoniul acestor unităţi socialiste, altor unităţi, cu plată sau gratuit, aşa cum se dispunea prin act normativ.
în speţă, Guvernul României, prin Hotărârea nr. 765/9.07.1990, în calitate de proprietar unic, a dispus ca, începând cu data de 1.07.1990, unele magazine, împreună cu tot inventarul, deci mijloace fixe şi mobile, să treacă de la pârâta intimată la reclamanta apelantă, pe bază de protocol, gratuit, cu preluarea personalului şi a indicatorilor tehnico-economici.
în baza acestui act normativ, părţile au încheiat protocol pentru preluarea magazinelor (clădirilor), a mijloacelor financiare şi mobile, cât şi a indicatorilor tehnico-economici, la data de 1.08.1990.
Urmare acestui fapt, de la data de 1.07.1990, unităţile în litigiu au fost scoase prin actul normativ menţionat mai sus din patrimoniul pârâtei intimate şi trecute în patrimoniul reclamantei apelante.
Deci, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 (respectiv la 8.09.1990), aceste magazine se aflau în patrimoniul reclamantei apelante, astfel că, potrivit acestui act normativ, au devenit proprietatea acesteia.
în aceste condiţii, reclamanta apelantă îşi justifică pe deplin calitatea procesuală activă, întrucât este proprietara magazinului în litigiu, cât şi a mijloacelor fixe, mobile şi imobile existente în acestea la data de 1.07.1990.
Deşi pârâta intimată a predat efectiv magazinele, cu tot inventarul şi indicatorii tehnico-economici, pe bază de protocol, a refuzat, în mod nejustificat, să predea reclamantei apelante actele de gestiune privind aceste unităţi, deţinând în continuare, în mod nelegal, în evidenţa sa magazinele care fac obiectul litigiului de faţă.
în consecinţă, tribunalul constată că pârâta intimată nu a respectat în totalitate dispoziţiile H.G. nr. 765/1990, că se află în culpă, şi nu se poate prevala de propria turpitudine pentru câştigarea unui drept, pentru care nu are nici un temei juridic.
Faţă de considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi urmează a fi schimbată în întregime, prin admiterea apelului.
Notă: Cu privire la H.G. nr. 765/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 300. în legătură cu H.G. nr. 740/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 313. Referitor la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
