Pentru ca o hotărâre judecătorească să poată fi pusă în trebuie să îndeplinească două condiţii, şi anume: să fie definitivă şi să fie învestită cu formula executorie.
învestirea ulterioară a hotărârii nu poate avea efect de validare asupra executării silite ilegal pornite, dar poate sta la baza unei noi executări.
(Secţia comercială, decizia 898/28.09.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 9.558/17.09.1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea creditoarei S.C. „M”-S.A. Mediaş în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S”-S.A. Bucureşti şi terţul poprit B.C.R., având ca obiect înfiinţare şi validare poprire.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că debitoarea este datoare la bugetul statului încă din anul 1990, aşa cum rezultă din adresa terţului poprit, disponibilităţile în lei, din contul acesteia, având prioritate către sectorul bugetar.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea, motivând că dacă la un anumit moment debitorul nu are disponibil în cont, acest fapt nu exonerează terţul poprit de executarea obligaţiei, ci numai provoacă întârziere în îndeplinirea ei, şi cum obligaţia terţului poprit subzistă atâta timp cât debitorul are contul deschis la el, instanţa trebuia să aprecieze acţiunea ca fiind întemeiată, urmând ca, in baza art. 452 şi 457 Cod procedură civilă, să o admită, să valideze înfiinţarea popririi prin ordonanţă şi să oblige terţul poprit să efectueze reţineri din contul debitoarei în favoarea creditoarei, până la concurenţa sumei de 915.652 Iei.
Intimata S.C. „S”-S.A. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, precizând că debitul a fost achitat, conform ordinului de plată nr. 146 din 12.05.1997 (pe care-1 anexează).
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta confirmă avansarea sumei de 594.124 lei şi solicită înfiinţarea şi validarea popririi pentru suma de 309.928
Iei, reprezentând penalităţile de întârziere acordate prin sentinţa civilă nr. 6.464/23.06.1994.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că, potrivit art. 452-453 Cod procedură civilă, validarea este o măsură de executare, prin care instanţa aduce la îndeplinire titlul executoriu pe baza căruia s-a înfiinţat poprirea.
Pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi pusă în executare, trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie definitivă şi învestită cu formulă executorie.
în speţă, apelanta, atât în instanţa de fond, cât şi în apel, a depus copii de pe sentinţa a cărei executare o cere, cu menţiunea că a rămas definitivă.
Or, art. 374 Cod procedură civilă dispune că nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este învestită cu formula prevăzută de art. 269 alin. 1 Cod procedură civilă.
Dispoziţiile legale referitoare la învestirea cu formulă executorie au caracter imperativ, nerespectarea lor atrăgând nulitatea urmăririi, nulitatea ce nu poate fi acoperită în nici un mod. învestirea ulterioară nu poate avea efect de validare asupra executării silite ilegal începute, dar poate sta Ia baza unei noi executări, dacă dreptul de a cere şi a obţine executarea silită nu s-a prescris.
în baza rolului său activ, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanţa a solicitat originalul titlului învestit cu formula executorie, potrivit art. 269 alin. 1 Cod procedură civilă, dispoziţie asupra căreia apelanta nu s-a conformat.
Faţă de cele arătate, apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
