Prin contestaţia la înregistrată sub nr. de mai sus, contestatorul B.I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea actelor de executare începute în dosarul execuţional nr. 502/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S.R.M., la cererea creditoarei B.D..
În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a susţinut că în mod nelegal s-a pornit executarea silită împotriva lui pentru suma de 4.611 lei de către fosta lui soţie B.D., fără să se ţină cont de decizia penală nr. 17/R a Curţii de Apel Braşov, de sentinţa civilă nr. 309/2011 a judecătoriei Aiud, prin care s-a desfiinţat adeverinţa nr. 610/1997 eliberată de Primăria comunei Hopârta şi de faptul că în baza unei alte executări silite pornite tot împotriva lui, de către aceeaşi creditoare, a mai plătit 1.170 lei prin reţinere din pensie.
Între contestator şi intimată a avut loc un partaj, iar verişoara fostei sale soţii a eliberat o adeverinţă falsă după registrul agricol al comunei Hopârţa jud. Alba, îndemnată de avocata P.S., rudă cu judecătoarea P.M., să elibereze adeverinţa nr.610/1997, care este contrară certificatului de moştenitor nr. 514/1989.
De asemenea a mai arătat contestatorul, că suma a cărei executare silită se solicită, este urmarea unui proces judecat în lipsa lui şi reprezintă cheltuieli de judecată pentru avocatul S.I., fost căpitan de miliţie, care vrea să se răzbune pe el, pentru că printr-o decizie a Curţii de Apel Braşov i s-a anulat solicitarea sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată şi onorariu avocaţial.
Examinând cererea de contestaţie la executare, curtea reţine următoarele:
La termenul din 9 noiembrie 2011, curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea contestaţiei la executare.
Potrivit art.400 alin. (1) C.pr.civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conform art.159 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Având în vedere că în speţă competenţa materială de ordine publică aparţine judecătoriei, în temeiul art.137 alin. (1), art. 159 alin. (1) pct. 1, art. 373 alin. (2) şi art.400 alin. (1) C.pr.civ., se va admite excepţia necompetenţei materiale invocate de curte din oficiu şi în consecinţă, se va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
