Prin sentinţa civilă nr. 472 din 5.04.2007 a Judecătoriei Gherla, s-a admis în parte acţiunea precizată, intentată de reclamanta B.M. împotriva pârâţilor T.V., S.C. C.F. SA Cluj-Napoca şi S.C. V. SRL GHERLA, s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul T.V. împotriva reclamantei B.M. şi în consecinţă, s-a constatat că pe terenul în suprafaţă de 228 mp înscris în CF nr. 443 Gherla, nr. top 498, părţile au edificat o construcţie nouă compusă din: subsol format din două beciuri şi o scară de acces; parter format din magazin, birou, hol, cameră, scară de acces etaj şi subsol; la etaj trei camere, o baie, două holuri, terasă şi balcon, construcţie cu suprafaţa construită de 131,57 mp.
S-a constatat că părţile au calitatea de coproprietari asupra construcţiei şi a terenului înscris în CF nr. 443 Gherla, nr. top 498, prin atribuirea acestui imobil constând din teren şi construcţie în întregime pârâtului, cu obligarea lui la plata unei sulte constând în echivalentul în lei a sumei de 30.551,5 euro, în favoarea reclamantei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ parte ce îi revine reclamantei din imobil.
S-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului de partajare în natură a imobilului în cauză şi s-a respins cererea formulată de pârât împotriva reclamantei, privind constatarea dobândirii părţilor prin contribuţie egală a unor bunuri mobile, precum şi cererea pârâtului împotriva reclamantei referitoare la cota sa de contribuţie mai mare faţă de reclamantă, la construirea imobilului în litigiu.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului suma de 76,70 lei reprezentând diferenţa onorariu expert, achitată în contul ei de către pârât.
Au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au trăit în concubinaj, perioadă în care în anul 2001 au achiziţionat un imobil constând din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 228 mp înscris în CF nr. 443 Gherla, nr. top 498, asupra căruia au dobândit un drept de proprietate în cote de câte ½ parte fiecare. În anul 2005, asupra acestui imobil s-a înscris ipoteca de rangul 1 pentru suma de 11.000 USD şi dobânzi în favoarea societăţii pârâte S.C. C.F. A Cluj-Napoca.
Părţile au demolat parţial construcţia iniţială şi au reconstruit-o, astfel că în prezent ea este compusă din subsol, parter şi etaj, având o suprafaţă construită de 131,57 mp.
Pârâtul a susţinut că în anul 2005 când a început lucrările de reconstruire a casei, s-au întrerupt relaţiile de concubinaj, astfel că numai el singur a investit banii proprii, situaţie în care la reconstruirea casei pârâtul are o cotă de 70%, în timp ce reclamanta are o constribuţie de doar 30%.
Reclamanta nu a recunoscut că pârâtul ar avea o cotă superioară de contribuţie la reconstruirea casei.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că imobilul este terminat, însă nu are toate dotările necesare şi nu este finisat decât parţial, nefiind posibilă partajarea în natură a imobilului decât în condiţiile unor investiţii ridicate şi condiţionat de obţinerea autorizaţiei de construire, motiv pentru care expertul a propus atribuirea imobilului în întregime uneia dintre părţi, cu obligarea ei la plata sultei în favoarea celeilalte părţi.
Valoarea de circulaţie a imobilului construcţie şi teren, este de 61.103 euro.
Autoutilitara Mercedes 100 D aflată în posesia reclamantei, a fost achiziţionată de aceasta în anul 1998; în privinţa remorcii Padiş, nu s-a putut stabili dacă este bun propriu al reclamantei sau al pârâtului, ori se află în coproprietatea părţilor.
Împrumutul bancar pentru care s-a înscris ipoteca în cartea funciară asupra imobilului părţilor, a fost luat de societatea pârâtă S.C. V. SRL Gherla administrată de pârât şi a fost folosit pentru activitatea comercială a magazinului deschis la parterul construcţiei refăcute de părţi şi în prezent nu a fost restituit.
Prin decizia civilă nr. 138 din 15 martie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a admis în principiu şi în parte apelul declarat de reclamanta B.M. şi de pârâtul T.V. în contra sentinţei civile nr. 8705 din 7.11.2007 pronunţată în dosarul nr. 17/211/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca (în realitate împotriva sentinţei civile nr. 472 din 5.04.2007 a Judecătoriei Gherla, pronunţate în dosarul nr. 2494/2005), care a fost schimbată parţial, în sensul atribuirii provizorii a imobilului construcţie şi teren, situate în Gherla, str. A. nr. 39, înscris în CF nr. 443 Gherla, nr. top 498, în valoare de 81.453 euro în favoarea apelantului, care a fost obligat să achite apelantei o sultă în cuantum de 40.726,5 euro în termen de 3 luni, respectiv 21.06.2011.
Pentru a decide asftel, tribunalul a reţinut în esenţă că necesitatea pronunţării unei decizii intermediare a fost determinată de faptul că prin apelul declarat de reclamantă s-a constatat valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu, situaţie în care în apel s-au efectuat două expertize, iar pârâtul a solicitat atribuirea provizorie a imobilului.
Expertul V.V. a concluzionat că preţul de piaţă al imobilului în litigiu este de 81.453 euro.
Părţile au formulat obiecţiuni la expertiză, la care expertul a dat răspunsuri pertinente, respectiv că diferenţa de valoare faţă de evaluarea făcută prin prima expertiză, este dată de lucrările efectuate ulterior la imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul T.V., solicitând în principal constatarea nulităţii deciziei civile nr. 138/A din 15 martie 2011 a Tribunalului Cluj, iar în subsidiar modificarea ei în sensul obligării recurentului la plata în favoarea intimatei a sultei în cuantum de 30.551,5 euro aferentă cotei de ½ parte din imobilul coproprietatea pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că în dispozitivul deciziei s-a menţionat că apelul s-a admis împotriva sentinţei civile nr. 875 din 7.11.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care priveşte terţe personae, în loc de sentinţa civilă nr. 472 din 5.04.2007 a Judecătoriei Gherla.
În această situaţie, faţă de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 1 şi art. 105 C.pr.civ., sancţiunea este nulitatea hotărârii, deoarece face imposibilă punerea în a hotărârii.
De asemenea a mai susţinut pârâtul-recurent, că admiţând apelul declarat de reclamanta B.M., tribunalul nu îl putea obliga pe apelantul T.V. la plata sultei în favoarea apelantei, calitatea părţilor fiind aceea de intimat şi de apelant.
Încheierea pronunţată în temeiul art. 67310 alin. (1) C.pr.civ., în favoarea unuia dintre coproprietari, este o încheiere premergătoare, care nu întrerupe cursul judecăţii, conform art. 282 alin. (2) C.pr.civ., astfel că ea poate fi atacată numai odată cu fondul, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 52/2003.
Posibilitatea ca o persoană să aibă acces la justiţie sub forma acţiunii sau a promovării căii de atac, nu poate fi decât în limitele prevăzute de lege, cu respectarea principiului legalităţii, care presupune că o cale de atac nu poate fi exercitată decât dacă este prevăzută de lege.
Pe fondul litigiului, pârâtul-recurent a susţinut că stabilirea valorii de circulaţie a bunului s-a făcut de către expertul V.V. la un cuantum mai mare decât anul 2007, pentru că acesta a evaluat şi înbunătăţirea adusă imobilului exclusiv de către pârât, constând în finisaje şi instalaţii, în loc să evalueze momentul în care reclamanta a încetat să mai contribuie la finisarea imobilului.
Examinând recursul, curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 138/A din 15 martie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.M. şi cererea de aderare la apelul reclamantei, formulată de pârâtul T.V. împotriva sentinţei civile nr. 8705 din 7.11.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca (în realitate împotriva sentinţei civile nr. 472 din 5.04.2007 a Judecătoriei Gherla), care a fost schimbată parţial în sensul atribuirii provizorii a imobilului construcţie şi teren situate în Gherla, str. A. nr. 39, înscris în CF nr. 443 Gherla, nr. top 498, în valoare de 81.453 euro în favoarea pârâtului-apelant, pe care l-a obligat să îi plătească reclamantei-apelante o sultă în sumă de 40.726,5 euro în termen de 3 luni, adică până la data de 21.06.2011.
Este adevărat că decizia a fost dată “cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare”, dar calea de atac este dată de lege, nu de judecător.
Atribuirea provizorie a imobilului în litigiu la pârâtul-apelant, cu obligarea lui la plata sultei în sumă de 40.726,5 euro în favoarea reclamantei până la data de 21.06.2011, s-a făcut de tribunal în baza art. 67310 alin.(1) C.pr.civ.
Aflându-se în stadiul apelului, tribunalul s-a pronunţat printr-o decizie ce are aceeaşi natură juridică precum încheierea prevăzută de art. 67310 alin. (1) C.pr.civ., ce se pronunţă în situaţia în care procesul de partaj se află pendinte pe rolul primei instanţe.
Potrivit art. 282 alin.(2) C.pr.civ., împotriva încheierilor premergătoare, nu se poate face apel decât odată cu fondul, înafară de cazul când prin ele s-a interupt cursul judecăţii.
Cum prin hotărârea pronunţată de tribunal şi atacată de pârât nu s-a întrerupt cursul judecăţii, rezultă că recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
Prin decizia nr. 52/2003, s-a stabilit că întrucât în cazul art. 67310 C.pr.civ. nu s-au prevăzut dispoziţii derogatorii, este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanţa procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.
Aşa fiind, în temeiul art. 137 alin.(1) coroborat cu art. 67310 alin.(1) C.pr.civ., se va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi în consecinţă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârât împtoriva deciziei tribunalului.
Având în vedere soluţia ce urmează să fie pronunţată, aspectele referitoare la stadiul în care trebuia evaluată construcţia, adică atunci când reclamanta a încetat să mai contribuie la favorizarea lui, urmează să fie analizate de către tribunal cu ocazia soluţionării apelului pe fond.
În ceea ce priveşte menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a sentinţei civile nr. 8705 din 7.11.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în loc de sentinţa civilă nr. 472 din 5.04.2007 a Judecătoriei Gherla, curtea apreciază că este vorba de o simplă eroare materială, ce urmează să fie îndreptată din oficiu sau la cerere de instanţa care a săvârşit-o.
