Potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul în care se cerere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţă care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Dispoziţiile legale imperative menţionate de art. 5221 Cod procedură penală se referă aşadar numai la persoana extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare, această condiţie nefiind îndeplinită în cazul în care apelantul condamnat s-a întors în România în luna decembrie 2011, însă nu ca urmare a extrădării sau în baza unui mandat european de arestare.
Prin sentinţa penală nr. 234 din data de 17 octombrie 2012 a Tribunalului Gorj a fost respinsă cererea de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2202/95/2009 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 286 din 16.11.2009 a Tribunalului Gorj – Secţia Penală, formulată în temeiul art. 5221 Cod procedură penală de către condamnatul V.N., fiul lui Pavel şi Ioana, născut la 23.10.1966 în comuna Ţ., judeţul Dolj, C.N.P.. , în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
A fost obligat condamnatul la 230 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei onorariu apărător oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată sub nr. 12136/95/2011 pe rolul Tribunalului Gorj condamnatul V.N. a solicitat rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2202/95/2009 al Tribunalului Gorj potrivit dispoziţiilor art. 5221 Cod procedură penală
În motivarea cererii condamnatul a susţinut că judecarea dosarului menţionat a avut loc în lipsa sa, impunându-se rejudecarea acestui dosar.
Din actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 5221 Cod procedură penală „în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului”.
Din declaraţia dată de condamnat în instanţă la data de 17.10.2012 s-a reţinut că acesta în luna octombrie 2007 a plecat în Italia de unde s-a reîntors în luna decembrie 2011, fiind arestat la data de 21 decembrie 2011 în executarea unui mandat privind pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 286/16.11.2009 a Tribunalului Gorj – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. 2202/95/2009.
Pentru rejudecarea cauzei de către prima instanţă potrivit articolului susmenţionat trebuia să se ceară extrădarea condamnatului sau predarea sa în baza unui mandat european de arestare, ori, s-a reţinut că acesta nu se află în această situaţie. Judecarea cauzei a cărei rejudecare se solicită a avut loc într-adevăr în lipsa condamnatului care a recunoscut fapta în fază de urmărire penală, după care s-a sustras de la judecată fiind plecat în Italia.
În cauză nefiind îndeplinite cerinţele art. 5221 Cod procedură penală a fost respinsă cererea condamnatului ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul V.N. solicitând solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecând admiterea în principiu a cererii de rejudecare cu trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii respectiv audierea sa, analizarea şi pronunţarea asupra probelor propuse de acesta şi soluţionarea pe fond a cererii; a arătat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 5221 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv în cazul rejudecării după extrădare se aplică în mod corespunzător dispoziţiilor art. 405-408 Cod procedură penală, apelantul fiind judecat în lipsă, arătând că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra acestui aspect respectiv al admiterii în principiu al cererii de rejudecare, impunându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 405 – 408 Cod procedură penală
Apelul este nefondat.
Analizând hotărârea apelată pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că este legală şi temeinică în concordanţă cu dispoziţiile care reglementează procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare.
Astfel, potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul în care se cerere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţă care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Procedura rejudecării în caz de extrădare a fost introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, ulterior textul fiind modificat prin Legea nr. 202/2010, în scopul garantării exercitării dreptului la apărare al inculpaţilor care au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunţată în cauză.
Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale sus menţionate rezultă că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de rejudecare a cauzei după extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, optează în sensul admiterii sau respingerii cererii în funcţie de necesitatea reluării ciclurilor procesuale, în vederea asigurării respectării dreptului persoanei extrădate, după caz, sau predate în baza unui mandat european de arestare, la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare.
Dispoziţiile legale imperative menţionate de art. 5221 Cod procedură penală se referă aşadar numai la persoana extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare, în cauza de faţă această condiţie nefiind îndeplinită întrucât apelantul V.N. s-a întors în România în luna decembrie 2011, însă nu ca urmare a extrădării sau în baza unui mandat european de arestare (acesta avea eventual posibilitatea declarării, dacă se constatau îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, a unei căi de atac peste termen).
Mai mult, menţionăm că, de la regula prezenţei inculpatului la soluţionarea cauzei se admit şi excepţii menţionate în jurisprudenţa sa de către CEDO, respectiv atunci când asigurarea acestei condiţii ar duce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa, acest drept al rejudecării putând fi aşadar restricţionat nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor ci şi atunci când a avut cunoştinţă, în orice mod, despre desfăşurarea judecăţi. Ori, în cauza de faţă din actele dosarului rezultă că apelantul condamnat a avut cunoştinţă de existenţa procedurilor penale care îl priveau, acesta fiind audiat în cursul urmăririi penale la data de 04 octombrie 2007, după care, în cursul aceleiaşi luni a plecat în Italia.
În raport de aceste considerente, apelul declarat este nefondat astfel încât în baza art. 379 alin. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins, apelantul urmând a fi obligat în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei. (Decizia Penală nr. 21/23 ianuarie 2013 – Secţia Penală şi Pentru Cauze cu Minori, rezumat judecător Cristina Crăciunoiu)
