Prin Sentinţa civilă nr.3596/22.03.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului cu nr. de mai sus, reţinându-se în esenţă faptul că litigiile izvorâte din aplicarea prevederilor Legii nr.247/2005 –Titlul VII, cele având ca obiect deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pot fi atacate în condiţiile legii contenciosului administrativ nr.554/2004. Prin acţiunea introdusă şi precizată la instanţă, reclamantul P.G. a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia pentru restituirea prin echivalent a pretenţiilor reclamantului reprezentând contravaloarea cotei sale de 1/2 din imobilul casă şi teren situate în mun. Braşov, str. Avram Iancu nr…. conform dispoziţiilor nr.146/2002 şi 146/2003 emise de SC RIAL Braşov. Reclamantul susţine, în motivarea acţiunii, că a formulat la autorităţile locale din mun. Braşov cerere pentru restituirea cotei de jumătate din imobilul de la adresa menţionată mai sus, pe baza Legii nr.10/2001, fiind emise dispoziţiile 146/2002 şi ulterior 146/2003 prin care s-a modificat cuantumul despăgubirilor pentru imobil. Ulterior, reclamantul s-a adresat la pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru acordarea despăgubirilor, ultimul demers fiind făcut de reclamant la data de 22.02.2008 către aceeaşi pârâtă. ANRP a răspuns reclamantului prin adresele nr.718800/2007 şi 725186/2008. Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
A depus înscrisuri în probaţiune, care reflectă demersurile de restituire a imobilului, respectiv de acordare a despăgubirilor efectuate de către reclamant la autorităţile abilitate ale statului, demersuri judiciare, corespondenţe privind solicitările pe cale administrativă parcurse de reclamant.
La dosar a depus întâmpinare pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând respingerea acţiunii reclamantului, întrucât cele două autorităţi pârâte ar fi efectuat demersurile necesare prevăzute de lege pentru a se acorda despăgubiri, dosarul reclamantului fiind selectat în baza Deciziei nr.2/2006, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nefiind finalizată. A comunicat faptul că dosarul de despăgubire nr.1272/CC/2005 privind cererea de despăgubire formulată de reclamant pentru imobilul indicat de acesta este în lucru, în curs de analiză la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005. Pârâta a solicitat, în concluzie, respingerea acţiunii reclamantului cu toate petitele sale. A depus copia dosarului de despăgubire deschis la Comisia Centrală pe numele reclamantului sub nr.1272/CC/2005.
Examinând actele şi lucrările dosarului, acţiunea precizată a reclamantului, întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă, precum şi expertiza judiciară de evaluare efectuată în cauză de expertul judiciar evaluator imobiliar C.N., instanţa de judecată a constatat că acţiunea precizată a reclamantului este în parte întemeiată şi a fost admisă în parte, pentru următoarele considerente:
Art. 16 din Legea 247 din 2005 reglementează procedura administrativă pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
„(1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi…
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire…
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispoziţiile alin. (1) – (2) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.”
Reclamantul a parcurs această procedură, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul de despăgubire nr.1272/CC/12.10.2005. Dosarul de despăgubire menţionat este în curs de analizare la personalul Comisiei Centrale. Prin adresa nr.1272/CC/13.09.2010 pârâta Comisia Centrală a solicitat date suplimentare privind identificarea imobilului şi actul de identitate al reclamantului. În dosarul de despăgubire nu a fost întocmit un raport de evaluare de către o societate evaluatoare care să fi fost desemnată de Comisia Centrală conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, însă pe parcursul judecăţii în fond, la termenul din 21.03.2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a comunicat instanţei că în dosarul de despăgubire al reclamantului a fost desemnat evaluatorul H.Al.F.
În cauza de faţă instanţa a admis proba cu efectuarea unei expertize judiciare de evaluare a imobilului cu privire la care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire, instanţa de judecată apreciind că aplicarea legilor în sensul de înfăptuire a actului de justiţie şi de soluţionare a litigiilor deduse judecăţii reprezintă atributul constituţional al instanţelor de judecată potrivit art.126 alin.1 şi 2 din României, iar litigiile izvorâte din aplicarea Titlului VII din Legea nr.247/2005 sunt date prin voinţa expresă a legiuitorului în competenţa curţilor de apel ca instanţe de administrativ. Dispoziţiile procedurale sunt explicite în sensul prevalenţei expertizelor efectuate de experţii judiciari, aşadar de experţi independenţi avizaţi de Ministerul Justiţiei în calitate de experţi judiciari conform prevederilor legale. Instanţa constată că jurisprudenţa constantă a CEDO împotriva României în materia legilor restituirii proprietăţilor, cum ar fi hotărâri precum cele pronunţate în cauzele Faimblat, Katz şi Viaşu contra România, unde Curtea a sugerat României să adopte măsuri legislative, administrative şi bugetare pentru ca procedura de compensare să fie consistentă, accesibilă, promptă şi previzibilă
În perioada 2007-2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin mai multe hotărâri precum cele menţionate mai sus, după o bogată jurisprudenţă de peste 10 ani în cauze privind România, a examinat legislaţia română actualizată privind restituirile proprietăţilor preluate abuziv de autorităţile comuniste şi a ajuns la concluzia că mecanismul de compensare este ineficient, instanţa europeană ilustrând carenţele majore din cadrul normativ, precum şi din cel administrativ în ce priveşte implementarea unitară şi adecvat reparatorie a legislaţiei naţionale din acest domeniu.
Depăşirea exagerată a termenului rezonabil de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor ori de emitere a titlurilor de despăgubire se reflectă în traiectoria integrală a cererilor de acest gen formulate de către solicitanţii îndreptăţiţi la acordarea de despăgubiri, traiectorie ce trenează, în cazul reclamantului, cel puţin din anul 2002, de la data formulării primei cereri de către reclamant la SC RIAL SRL BRAŞOV pentru restituirea în natură ori în echivalent a imobilului.
Amânarea emiterii titlului de despăgubire nu este justificată în momentul în care cerinţele legii au fost îndeplinite, în măsura în care evaluarea nu a fost efectuată timp îndelungat prin pasivitatea nejustificată a instituţiilor pârâte în ce priveşte desemnarea evaluatorului şi apoi finalizarea demersurilor legale pentru emiterea deciziei de despăgubire şi, finalmente, acordarea efectivă a despăgubirilor în modalităţile prevăzute de asemenea de lege.
Conform art. 18 din lege „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată”.
În consecinţă instanţa urmează să oblige pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să efectueze demersurile administrative necesare şi, potrivit competenţelor stabilite de Titlul VII din Legea nr.247/2005, să emită, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 modificată, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ? din imobilul situat în mun. Braşov, înscris în CF nr……. Braşov, nr.top ………./1/2, compus din construcţie-parter format din hol, trei camere, bucătărie, cămară, baie, pod şi cota de 50% din părţile de uz comun – şi 50% din terenul în suprafaţă de 880,40 mp, valorificând raportul de expertiză judiciară de evaluare imobiliară nr.588602/2011 redactat de expertul judiciar tehnic evaluator proprietăţi imobiliare C. N.. Instanţa de judecată a respins restul pretenţiilor reclamantului.
Pentru toate considerentele arătate , în baza art. 18 din Legea 554/2004 raportat la prevederile art. 16 şi 18 din Legea 247/2005 a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamant în sensul celor arătate mai sus.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa de judecată a obligat pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti la plata către reclamant a sumei de 1150 lei reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond constând în costul expertizei judiciare.
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 205/F din 24.10.2011 – Red. SGB
