Prin sentinţa civilă nr. 3797/10.03.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă cererea formulata de reclamantul S.S., în contradictoriu cu pârâta S.T.; s-a desfăcut prin din culpa comuna căsătoria încheiata de părţi la data de 19 05 2002 în fata delegatului de stare civila a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca şi înregistrata sub nr. 475/2002; s-a dispus reluarea de către pârâta a numelui avut anterior căsătoriei acela de D.; s-a încredinţat minora Ş. născuta la 21.06.2004 pârâtei; a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului o de întreţinere în cuantum de 16% lunar din veniturile nete obţinute începând cu data de 13.01.2011 şi până la majoratul minorei.
Prin decizia civilă nr. 290/A/8.06.2011 a Tribunalului Cluj s-a admis apelul declarat de pârâta S.T. împotriva sentinţei civile nr. 3797 din 10.03.2011 aJudecătoriei Cluj-Napoca pe care o schimbă în sensul încuviinţării ca pârâta să poarte şi după divorţ numele purtat în timpul căsătoriei, respectiv acela de „S.”.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii, precum şi a sentinţei civile nr. 3797/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca a declarat recurs pârâta, solicitând respingerea acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că hotărârile instanţelor de fond sunt criticabile sub aspectul modului de soluţionare al capătului de cerere privind desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că în cauză există motive întemeiate care să conducă la desfacerea căsătoriei prin divorţ.
La termenul de judecată din 16.11.2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului.
Aşa cum rezultă din cele anterior arătate, în faţa primei instanţe acţiunea reclamantului a fost admisă, dispunându-se desfacerea căsătoriei, prin divorţ, din vina ambelor părţi.
Împotriva sentinţei pârâta a declarat apel, singurul motiv invocat fiind acela al schimbării hotărârii în sensul încuviinţării păstrării numelui purtat în timpul căsătoriei, apelul fiind admis în limitele solicitate.
Recursul prin care pârâta critică greşita admitere a acţiunii şi desfacere a căsătoriei este inadmisibil, sub următoarele aspecte:
Împotriva sentinţei judecătoriei este inadmisibil întrucât în contra acestei hotărâri pârâta avea deschisă calea promovării apelului, pe care a şi urmat-o, singura solicitare fiind aceea de încuviinţare a păstrării numelui purtat în timpul căsătoriei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel este inadmisibil, întrucât pentru prima dată în recurs pârâta critică soluţia de desfacere a căsătoriei, solicitând menţinerea acesteia, în condiţiile în care acest motiv este invocat pentru prima dată în recurs, apelul formulat de parte nefăcând referire la acest aspect.
Critica formulată omisso medio este inadmisibilă, raportat la art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., fiind o nouă cerere exprimată direct în recurs, calea de atac urmând a fi respinsă.
