După intrarea în vigoare a Legilor nr.l5/1990şi nr.31/1990, chiar dacă Decretul nr. 167/1958 nu a fost abrogat expres, dispoziţiile sale urmează a se aplica fără a crea un regim juridic diferenţiat societăţilor comerciale, după cum acestea deţin capital de stat sau privat.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.035/11.11.1993)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 13.693 din 30.10.1992, reclamanta R.C.F.B. a chemat în judecată pârâta S.C. “C” – S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 124.900 lei, tarife imobilizare, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3.865 din 9.04.1993, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia invocată de pârâtă privind prescripţia şi a admis acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 124.900 lei, tarife imobilizare şi 10.030 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut culpa pârâtei pentru nedescărcarea în termenul liber tarifar a vagoanelor puse la dispoziţie în acest scop, iar în ce priveşte excepţia privind prescripţia, s-a considerat că se aplică termenul general de 3 ani şi nu cel de 18 luni, care se aplică între unităţile socialiste.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “C” – S.A. Bucureşti, criticile vizând modul cum a înlăturat instanţa de fond excepţia de prescripţie invocată, având în vedere şi art.3 din Decretul nr. 167/1958, ce nu poate fi considerat implicit abrogat sau rămas fără aplicabilitate, cauza esenţială care a determinat această reglementare (termenul de 18 luni), fiind aceea că legiuitorul a urmărit, pentru persoanele juridice, organizaţii de stat şi obşteşti, să creeze, sub acest aspect, o reglementare diferenţiată, pentru a urgenta soluţionarea litigiilor privind proprietatea de stat, unde tergiversările pot crea pagube imense pentru stat.
Examinând motivele de recurs, se constată că după apariţia Legii nr.59/ 1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, recursul are caracter de apel, urmând a fi soluţionat ca atare.
Analizând motivele expuse, se constată că apelul este neîntemeiat.
Astfel, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, unităţile economice de stat (denumite de legile în vigoare la acea dată – organizaţii socialiste), au devenit regii autonome şi cu capital de stat.
în aceiaşi perioadă a intrat în vigoare şi Legea nr. 31/1990, constituindu-se societăţi comerciale cu capital privat, care au intrat în circuitul juridic.
Dacă, până la intrarea în vigoare a acestor legi, noţiunea de organizaţie socialistă era menită să reunească toate unităţile economice care participau la circuitul economic şi juridic, întrucât capitalul era unic, după această dată, chiar dacă Decretul nr. 167/1958 nu a fost abrogat expres, dispoziţiile acestuia urmează a se aplica, fără a crea un regim juridic diferenţiat societăţilor comerciale, după cum acestea deţin capital de stat sau privat.
Având în vedere şi principiul de drept comercial care constă în egalitatea părţilor în faţa legii, care presupune libertatea de voinţă manifestată fără nici o subordonare şi în condiţiile autonomiei patrimoniului, care a dobândit, prin legile menţionate mai sus, altă semnificaţie, urmează ca şi dispoziţiile referitoare la prescripţie să se aplice fără a se face diferenţierile solicitate de apelantă.
Faţă de cele arătate, instanţa de fond a apreciat corect că se aplică termenul general de prescripţie, situaţie în care apelul urmează a se respinge, ca nefondat.
Notă: A se vedea şi nota de Ia speţa nr. 361.
