Prima instanţă a procedat legal dând efecte actului de verificare întocmit cu participarea contabilului principal (persoană autorizată), în care s-a menţionat expres că stabilirea cantităţilor şi destinaţia acestora a fost cea rezultată din evidenţele subunităţii pârâtei-recurente.
Abrogarea Decretului nr. 69/1984 este irelevantă în cauză, întrucât răspunderea părţilor rămâne reglementată de actul normativ în vigoare la data naşterii raportului juridic.
(Secţia comercială, decizia nr. 396/17.09.1990)
Prin acţiunea introdusă la 2.10.1989 de C.A.RC. s-a solicitat obligarea I.C.A.P.P.A.A. la plata sumei de 80.631 lei şi 1.209 lei, cheltuieli de judecată.
în aplicare art. 7207 Cod proc. civilă, s-a extins cadrul litigiului, prin introducerea în cauză a I.P.N.C.P, în calitate de copârâtă.
Reclamanta şi-a motivat pretenţiile, arătând că din recolta anului 1988 a livrat pentru fondul de stat cantitatea de 1.164.284 Kg. orz util, din care, pentru 201.578 Kg., n-a primit prima cuvenită, potrivit art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 69/1984, în suma ce face obiectul acţiunii.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 32 din 25.01.1990 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, acţiunea fiind admisă, cu obligarea I.RN.C.R să-i plătească reclamantei suma de 80.631 lei şi 1.209 lei, cheltuieli de judecată, respingându-se pretenţiile îndreptate împotriva I.C.A.P.P.A.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut răspunderea pârâtei obligate în baza procesului-verbal încheiat de părţi la 22.07.1989, din care rezultă că reclamanta a livrat total cantitatea de 1.164.284 Kg. orz util, din care s-a predat la fondul de stat 536.706 Kg. şi s-a reţinut pentru fond F.N.C. cantitatea de 745.238 Kg, faţă de 419.000 Kg, prevăzute în contract, lipsind-o pe reclamantă de primele cuvenite pentru diferenţa dintre cele două cantităţi pe care I.P.N.C.R n-a predat-o la fondul de stat.
împotriva acestei hotărâri I.RN.C.P. a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa nu putea stabili cantitatea de grâu predată de reclamantă şi, cu atât mai puţin, pe cea pretins reţinută în fondul F.N.C, în condiţiile interzicerii exprese a consumului de orz pentru hrana animalelor şi a nerealizării sarcinilor de predare de către C.A.P.-urile din S.A.I, împrejurări ce rezultă din telegramele nr. 1.393/6.06.1988 şi respectiv nr. 1.818/18.07.1988, ataşate cererii de recurs. De asemenea, recurenta a invocat necompetenţa instanţei, ca urmare a reorganizării Ministerului Agriculturii, precum şi greşita aplicare a legii, vizând abrogarea Decretului nr. 69/1984 prin Decretul nr. 9/31.12.1989, emis de Frontul Salvării Naţionale.
Recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Analizându-se actele dosarului, în raport de motivele de recurs, se constată că incidentul de necompetenţă, invocat de I.P.N.C.P, în temeiul Decretului nr. 5/1990, prin care M.C.A.P.A. s-a desfiinţat, activitatea sa fiind preluată de Ministerul Agriculturii, apare neîntemeiat, în raport cu calitatea părţilor şi subordonarea acestora (reclamanta fiind în sistemul U.N.C.A.P.).
De asemenea, abrogarea Decretului nr. 69/1984, prin apariţia Decretului nr. 9/31.12.1989 este irelevantă în cauză, întrucât răspunderea părţilor rămâne reglementată de acul normativ în vigoare la data naşterii raportului juridic.
Cu privire la netemeinicia sentinţei, constând în greşita apreciere a probelor, în stabilirea cantităţii de orz predată de reclamantă, a celei reţinută de recurentă la F.N.C. şi, consecutiv, a primei aferente, neîncasată drept consecinţă, urmează a se vedea că prima instanţă a procedat legal dând efecte actului de verificare întocmit la 9.06.1989, cu participarea contabilului principal de la F.N.C.S, în care s-a menţionat expres că stabilirea cantităţilor şi destinaţia acestora a fost cea rezultată din evidenţele subunităţii pârâtei-recurente, unde s-a şi încheiat actul. De altfel, conţinutul acestuia a fost preluat şi în procesul-verbal de conciliere directă din 22.06.1989, semnat de contabilul şef al recurentei, în care s-a consemnat motivarea nerezolvării, pe cale extrajudiciară, a pretenţiilor reclamantei, în sensul că orzul a fost raportat la fond F.N.C. (pentru care nu se pot acorda primele prevăzute de Decretul nr. 69/1984).
Cu această motivare, sentinţa apre temeinică şi legală, urmând ca, în baza art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul să fie respins ca nefondat. Notă: în speţă, în mod eronat, se reţine că Decretul nr. 69/1984 privind contractările şi achiziţiile de produse agricole vegetale, a fost abrogat prin Decretul nr. 9/31.12.1989, emis de către Frontul Salvării Naţionale.
în realitate, Decretul nr. 69/1984 (devenit Legea nr. 4/1984) a fost abrogat prin Legea nr. 7/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 13 ianuarie 1998.
