Prin sentinţa civilă nr. 618 din 12 iulie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S.C. B.V. SA fostă S. SA şi a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi în consecinţă, s-a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii M.D., P.D.N. şi P.N. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR şi în consecinţă:
S-a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii constând din despăgubiri pentru imobilul înscris iniţial în C.F. nr. 1326, nr. top 3815 constând din casă din piatră cu două camere, o bucătărie şi dependinţe, iar în curte grajd din lemn şi magazie, apoi grădină şi păşune în suprafaţă de 844 stjp., despăgubiri care se vor stabili şi achita în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, ţinând cont de despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate.
S-a respins cererea de restituire în natură precum şi de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanţilor 2.045 lei, iar pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti 2.045 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că asupra imobilului înscris în CF nr. 1326 Cluj, nr. top 3815 casă din piatră cu două camere, bucătărie şi dependinţe, iar în curte 1 grajd din lemn şi magazie, apoi grădină şi păşune în suprafaţă de 844 stjp, au fost Coman Ioan şi soţia născută Rus Ana.
În baza Decretului nr. 45/1951 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român şi în folosinţa Ministerului Afacerilor Interne, construcţia existentă fiind demolată ulterior demolării.
În baza certificatului de atestare nr. 0034 din 26 mai 1995 a Consiliului Judeţean Cluj, imobilul cu nr. top 3185 a fost comasat cu nr. top 3184 şi împărţit în 8 imobile, din care imobilul cu nr. top 3841/8, 3815/8 în suprafaţă de 370 mp a fost reînscris în aceeaşi carte funciară în favoarea Statului Român, iar restul imobilelor au fost înscrise în favoarea S.C. S. SA, iar apoi în proprietatea S.C. SPO Invest SA, ca urmare a divizării societăţii iniţiale.
S.C. S. SA anterior divizării, a cumpărat acţiunile deţinute de stat la S.C. S. SA, iar ca urmare a acestui proces, a fost integral privatizată în anul 1996. Ulterior, S.C. S. SA şi-a schimbat denumirea în S.C. B.V. SA.
Numiţilor P.S.D. şi M.D., li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii constând din despăgubiri în sumă de 156.153.840 lei conform Hotărârii nr. 453 din 22.09.1997 a Consiliului Judeţean Cluj, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca str. D. nr. 112, înscris în CF nr.1236, nr. top 3815.
Prin notificarea înregistrată la judecătoresc sub nr. 732/2001, M.D. şi P.N. au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 1326 nr. top 3185, notificare asupra căreia nu s-a pronunţat Primarul municipiului Cluj-Napoca, dar pe care a comunicat-o Ministerului Administraţiei şi Internelor, S.C. S. SA şi AVAS.
Din expertiza topografică efectuată în cauză, a rezultat că imobilul cu nr. top 3184/8, 3185/8 în suprafaţă de 370 mp, este ocupat de construcţia unui bloc şi de detalii de sistematizare, nefiind posibilă restituirea lui în natură.
Contrar susţinerilor pârâtei AVAS, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) – (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au dreptul de a formula notificare în condiţiile acestei legi, pentru diferenţa de valoare dintre despăgubirile încasate şi valoarea de circulaţie a imobilului, competenţa soluţionării aparţinând instituţiei implicate în procesul de privatizare.
Întrucât imobilul nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că pentru terenul în suprafaţă de 370 mp cu nr. top 3814/8, 3815/8 şi construcţia demolată, competenţa de soluţionare aparţine Primarului municipiului Cluj-Napoca, potrivit art. 26 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul nu este liber, iar construcţia a fost demolată, cererea reclamanţilor de acordare a despăgubirilor este întemeiată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că Ministerul Administraţiei şi Internelor nu foloseşte terenul în litigiu, care este ocupat de detalii de sistematizare.
În ceea ce priveşte diferenţa de teren din imobilul în suprafaţă de 844 stj care a intrat în patrimoniul actualei S.C. B.V. SA, competenţa aparţine instituţiei implicate în procesul de privatizare, respectiv AVAS.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
În recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a susţinut că sentinţa recurată este motivată contradictoriu, existând vădite contradicţii între considerente şi dispozitiv, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Astfel, prin dispozitivul hotărârii, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, stabilind dreptul reclamanţilor la despăgubiri în condiţiile legii speciale, în timp ce în considerente se arată că pentru suprafaţa de 370 mp teren şi construcţia demolată, competenţa de soluţionare a notificării aparţine Primarului municipiului Cluj-Napoca, iar pentru diferenţa până la 844 stj teren aflat în patrimoniul SC Brantner-Veres SA, competenţa soluţionării aparţine Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, fără să se fi pronunţat şi cu privire la aceasta în dispozitivul sentinţei.
Prima instanţă şi-a motivat hotărârea pe temeiul art. 29, art. 26 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar dintr-o altă parte că este neîntemeiată, situaţie în care nu se ştie ce anume a decis instanţa.
Pârâtul a invocat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., susţinând că sentinţa este nelegală, deoarece instanţa de fond a reţinut în motivare că pentru terenul în suprafaţă de 370 mp aferent nr. top 3814/8, 3815/8 şi construcţia demolată, competenţa de soluţionare a notificării aparţine Primarului municipiului Cluj-Napoca, iar pe de altă parte că deşi acest teren de 370 mp apare înscris în cartea funciară ca fiind în folosinţa Ministerului Administraţiei şi Internelor, acest minister nu foloseşte terenul.
Conform CF nr. 1326 Cluj, asupra imobilului situat pe Calea Dorobanţilor nr. 112 în suprafaţă de 3038 mp, casă de piatră şi dependinţe, proprietatea lui Coman Ioan şi soţia născută Rus Ana, în baza Decretului nr. 45/1951 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în folosinţa Ministerului Afacerilor Interne.
În urma eliberării de către Consiliul Judeţean Cluj a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0034 din 26 mai 1995, au avut loc dezlipiri, unificări şi dezmembrări, în urma cărora imobilul cu nr. top 3814/8, 3815/8 s-a transmis în CF nr. 6834 în favoarea Statului Român şi în administrarea operativă a Ministerului Afacerilor Interne, iar asupra celorlalte imobile s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea S.C. S. SA.
Cum terenul cu nr. top 3814/8 şi 3815/8 nu s-a aflat niciodată în proprietatea municipiului Cluj-Napoca, raportat la prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, Ministerul Administraţiei şi Internelor avea obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Terenul în suprafaţă de 370 mp nu se află în patrimoniul municipiului, astfel că Primarul municipiului Cluj-Napoca nu are competenţa de a soluţiona notificarea, iar în privinţa casei existente pe acest teren, nu s-a făcut dovada împrejurărilor în care a fost demolată.
În recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul înlăturării obligaţiei AVAS de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, pârâta a susţinut că prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor numai în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, dar cu toate acestea, a obligat-o pe AVAS să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.045 lei.
Obligarea pârâtei AVAS la plata cheltuielilor de judecată este nelegală faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C.pr.civ., câtă vreme această pârâtă nu a căzut în pretenţii.
Pârâta-recurentă a susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2011, întrucât intimaţii-reclamanţi au primit despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005.
În cauză, competenţa de soluţionare a notificării pentru întreg imobilul, îi revine Primarului municipiului Cluj-Napoca.
Întrucât reclamanţii au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit o procedură necontencioasă, la finalizarea căreia să se definească statutul juridic al unor astfel de imobile.
Competenţa instanţei poate interveni numai în măsura în care se emitea o decizie sau dispoziţie motivată prin finalizarea procedurii administrative şi era atacată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Intimaţii M.D., P.D.N. şi P.N. prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.100 lei, împreună cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, iar prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.100 lei împreună cu AVAS.
Intimata S.C. SPO I. SA Cluj-Napoca prin întâmpinare, a lăsat soluţia ce urmează a fi pronunţată ca urmare a soluţionării celor două recursuri, la dispoziţia instanţei.
Intimaţii M.D., P.D.N. şi P.N., au depus şi concluzii scrise la dosar.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., acela ca hotărârea recurată să cuprindă motive contradictorii, respectiv să existe contradicţie între considerente şi dispozitiv.
În minuta sentinţei civile nr. 6128 din 12 iulie 2011 a Tribunalului Cluj, acţiunea reclamanţilor a fost admisă faţă de 3 (trei) pârâţi şi anume Primarul municipiului Cluj-Napoca, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dar cu ocazia redactării sentinţei, cuvântul „AVAS” nu a mai fost copiat, reprodus, preluat în dispozitivul hotărârii.
Aceasta este explicaţia de ce în considerentele sentinţei se arată că acţiunea reclamanţilor urmează să fie admisă şi faţă de AVAS, în timp ce în dispozitivul hotărârii nu mai figurează această pârâtă.
Soluţionarea acestei aparente contradicţii dintre considerente şi dispozitiv, se poate face printr-o îndreptare a erorii materiale, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, sau de către instanţă din oficiu, conform dispoziţiilor art. 281 C.pr.civ.
Reclamanţii au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 844 stj (3.038 mp) şi casă cu anexe gospodăreşti, preluat de la antecesorii lor C.I. şi soţia A., în baza Decretului nr. 45/1951 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi trecut în proprietatea Statului Român, în administraţia Ministerului Administraţiei şi Internelor.
După preluarea imobilului de către stat, au avut loc mai multe modificări ale parcelei cu nr. top 3815 din CF nr. 1326 Cluj-Napoca, prin alipirea de parcela cu nr. top 3814, după care a fost dezmembrat, astfel că parcela cu nr. top 3814/8, 3815/8 în suprafaţă de 370 mp, este ocupată în prezent de un bloc şi de detalii de sistematizare, motiv pentru care nu poate fi restituită în natură.
Întrucât în cartea funciară figurează înscrişi ca titular al dreptului de proprietate Statul Român, iar ca titular al dreptului de administrare Ministerul Afacerilor de Interne (actualul Minister al Administraţiei şi Internelor), acţiunea a fost admisă faţă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor cu privire la parcela în suprafaţă de 370 mp.
Fiindcă că terenul în suprafaţă de 370 mp pe care este construit blocul de locuinţe se află în proprietatea privată a municipiului Cluj-Napoca, iar art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean”, în mod corect prima instanţă a reţinut că referitor la acest teren, entitatea învestită cu soluţionarea notificării, este Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Legea nr. 213/1998 invocată de pârâtul-recurent, reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, iar nu proprietatea privată a Statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
În speţă, a fost identificată unitatea deţinătoare a terenului în suprafaţă de 370 mp ca fiind municipiul Cluj-Napoca, astfel că nu erau incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privind chemarea în judecată a Statului Român prin .
Câtă vreme de la antecesorii reclamanţilor s-a preluat terenul în suprafaţă de 844 stjp, sau 3.038 mp, pe care erau construite o casă din piatră cu 2 camere, bucătărie şi dependinţe, iar în curte 1 grajd din lemn şi 1 magazie, iar în prezent aceste construcţii nu mai există, nu este sarcina reclamanţilor să dovedească cine şi când a demolat aceste construcţii preluate de stat, deoarece există prezumţia că lucrările respective au fost efectuate de către cei care aveau în proprietate şi administrare imobilul trecut în proprietatea statului, astfel că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 10 alin. (8) şi cele ale alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Administrarea acţiunii şi în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a făcut doar pentru opozabilitate, având în vedere că asupra terenului în suprafaţă de 370 mp, în cartea funciară figurează ca având un drept de administrare, Ministerul Afacerilor Interne.
Este lipsit de relevanţă dacă acest pârât foloseşte sau nu efectiv terenul în litigiu, câtă vreme el figurează în cartea funciară ca având un drept de administrare asupra lui; oricum, Primarul municipiului Cluj-Napoca nici nu are interes să critice soluţia primei instanţe în privinţa admiterii acţiunii reclamanţilor şi faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, câtă vreme acest minister nu a atacat sentinţa, achiesând la soluţia pronunţată.
Pentru diferenţa de 2.668 mp, aflată în proprietatea S.C.B.V. SA, fostă S.C. S. SA Cluj-Napoca, societate comercială privatizată, în mod just prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora „în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Susţinerea pârâtei-recurente AVAS, că dacă reclamanţii au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, nu ar mai beneficia de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, este nefondată faţă de prevederile art. 29 din acest din urmă act normativ, care sunt incidente în speţă, respectiv pentru partea din imobilul proprietatea antecesorilor reclamanţilor preluat de stat în mod abuziv şi „evidenţiat în patrimoniul unei privatizate”, aceasta fiind S.C. B.V. SA, situaţie în care măsurile reparatorii se propun de instituţia publică implicată care a efectuat privatizarea, aceasta fiind AVAS, potrivit art. 29 alin. (3), iar nu Primarul municipiului Cluj-Napoca în temeiul art. 20 alin. (5) aşa cum susţine în mod nejustificat pârâta-recurentă.
Numai dintr-o necunoaştere a legii şi a jurisprudenţei cristalizate în materie, pârâta-recurentă AVAS Bucureşti poate susţine că instanţa sesizată nu ar putea stabili în cadrul plângerii la Legea nr. 10/2001, îndreptăţirea recurenţilor la despăgubiri, fiind necesară emiterea mai întâi a dispoziţiei sau a deciziei care să fie trimisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar aceasta să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanţilor în baza art. art. 16 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 275/2005.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 a stabilit o procedură prealabilă administrativă, pe care persoana îndreptăţită era obligată să o urmeze prin formularea unei notificări în termenul legal, la care să anexeze documentaţie trebuitoare, documentaţie pe care o putea completa şi în faţa instanţei de judecată.
Numai că în speţă reclamanţii au formulat notificarea în termenul legal imperativ, pe care au adresat-o Primarului municipiului Cluj-Napoca, iar acesta a trimis-o Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi la AVAS Bucureşti.
Pârâta-recurentă ar trebui să ştie că potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură”.
Cum niciuna dintre unităţile deţinătoare, respectiv entităţile învestite nu au catadicsit să soluţioneze notificarea reclamanţilor nici după trecerea unui deceniu de la formulare, în mod corect aceştia s-au adresat instanţei competente cu plângere împotriva refuzului entităţilor învestite, de a soluţiona notificarea.
Tocmai pentru a pune capăt acestor practici anacronice, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XX din 19 martie 1997, au stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
În baza acestei decizii pronunţate într-un recurs în interesul legii de instanţa supremă, prima instanţă avea îndreptăţirea şi obligaţia de a soluţiona notificarea reclamanţilor pe fond, chiar în lipsa deciziei/dispoziţiei de soluţionare a notificării de către pârâţii-recurenţi, după expirarea cu foarte mulţi ani a termenului legal în care aveau obligaţia să o soluţioneze, dar nu au făcut-o.
Desigur că în final, cuantumul despăgubirilor concrete la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, va fi stabilit în baza dispoziţiilor legii speciale, respectiv a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Întrucât prin minuta sentinţei recurate, acţiunea reclamanţilor a fost admisă şi faţă de AVAS Bucureşti, în mod legal, în baza culpei procesuale, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C.pr.civ., prima instanţă a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută în întregime.
Fiind căzuţi în pretenţii, recurenţii vor fi obligaţi în baza art. 274 alin. (1) C.pr.civ., să le plătească intimaţilor-reclamanţi cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.100 lei.
