Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Decretul nr. 473/1977, menţinute în Decretul-lege nr. 136/1990, denunţarea abonamentului operează la sfârşitul trimestrului în cursul căruia a fost comunicată.
(Secţia comercială, decizia nr. 8/10.01.1995)
Prin acţiunea înregistrată la 30.09.1992, reclamanta R.A.R.T – D.T.B. a chemat în judecată pârâta „C.C.” – S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 25.477 lei, daune, cu dobânda aferentă şi 1.576 lei, cheltuieli de judecată.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa nr. 7.091, pronunţată la 15.10.1993, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 25.477 lei, despăgubiri, cu dobânda legală de la introducerea acţiunii şi până la achitarea debitului, şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a da această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sumele sunt datorate, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 şi 998 Cod civil.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta.
în motivarea apelului arată că reclamanta intimată a chemat în judecată C.A.G.C.I., iar instanţa de fond a obligat la plată „C.C.”, care nu este succesoarea acesteia, şi, deci, nu avea calitate procesuală, că vechea centrală s-a divizat în mai multe societăţi, iar faptul că apelanta îşi are sediul în clădirea fostei centrale, nu o face răspunzătoare de daunele la care a fost obligată.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, arată că apelanta a avut calitate procesuală, că a folosit reţeaua de radioficare şi, deci, apelul său este nefondat.
Din ansamblul probator al cauzei rezultă că intimata a chemat în judecată „C.C.” – S.A. Bucureşti, şi nu fosta centrală, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 19.575 lei, taxe abonament pentru 91 prize radioficare, cu majorări de 5.872 lei, pentru neplata în termen.
Fosta centrală (din care a făcut parte şi pârâta) a încetat să mai existe la data de 31.01.1991, prin divizare, la fosta adresă a acesteia rămânând sediul apelantei.
Cu adresa nr. 586/16.06.1992, apelanta solicită intimatei desfiinţarea reţelei de radioficare, după ce, cu dispoziţia de plată nr. 35 din ianuarie 1991, a achitat parţial şi abonamentul pe trimestrul II1991, pentru 90 prize radioficare, recunoscând, în acest fel, existenţa şi folosirea acestor prize.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Decretul 473/24.12.1977, menţinute în Decretul-lege nr. 136/1990, denunţarea abonamentului operează la sfârşitul trimestrului în cursul căruia a fost comunicată. Faţă de această situaţie, rezultă că apelanta a folosit prizele de radioficare şi, chiar dacă între părţi nu s-a încheiat un contract scris în acest sens, prin prisma dispoziţiilor art. 36 Cod comercial, acest contract a existat, apelanta pârâtă datorând intimatei contravaloarea abonamentului, inclusiv pentru trimestrul 11/1992.
Din cele de mai sus, se reţine şi calitatea procesuală pasivă a apelantei, pe care aceasta a negat-o.
în consecinţă, se va respinge apelul, ca nefondat.
Notă: Decretul nr. 473/1977 privind organizarea şi funcţionarea
Radioteleviziunii Române, a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 136/1990,
publicat în Monitorul Oficial nr. 65 din 12 mai 1990. De asemenea, Decretul-lege nr. 136/1990 a fost abrogat prin Legea nr. 41/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 153 din 18iunie 1994.
