Decizia civilă nr. 606/R din 28.11.2011 a Curţii de Apel Galaţi
Prin decizia civilă nr.85 a Tribunalului Brăila s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentinţa şi în rejudecare s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor conform raportului de expertiză C., lotul I atribuindu-se reclamantei, iar lotul 2 pârâtei. S-au delimitat loturile conform liniei care uneşte punctele 1 – 2 – 3 cu menţiunea că de la linia 2 – 3 se constituie servitute de trecere pentru acces la stradă pe l0 ml. pentru lotul 2, pe traseul cel mai scurt.
Pentru a pronunţa această decizie s-au reţinut următoarele:
Conform schiţei anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul M. la fond, lotul atribuit pârâtei nu are o cale de acces apropiată de ieşirea la stradă, ci va trebui să ocolească pe o distanţă de 40 ml lotul I atribuit reclamantei Ş.L.
Astfel, motivele invocate de apelanta R.E. sunt întemeiate, şi s-a încuviinţat în apel o nouă expertiză, la solicitarea apelantei, pentru a se stabili o modalitate de ieşire din indiviziune în măsură să asigure ambelor loturi accesul la stradă şi să dea posibilitatea părţilor să folosească în mod util şi comod loturile atribuite.
Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat de expertul C.E. în apel imobilul nu este comod partajabil în natură. Singura posibilitate de a se putea asigura un acces facil la stradă pentru lotul apelantei R.E. este acordarea unui drept de servitute de trecere pe lotul I al intimatei, pe traseul el mai scurt de 10 ml.
În ceea ce priveşte stabilirea servituţii de trecere în favoarea lotului nr. 2, aceasta a rezultat din procesul de ieşire din indiviziune, instanţa putând să stabilească o astfel de sarcină asupra lotului nr. 1 (fondul aservit), atunci când constată că pentru exploatarea utilă şi comodă a lotului nr. 2 (fondul dominant) este necesară o astfel de sarcină, fără a exista o cerere formulată în mod expres de către proprietarul fondului în favoarea căruia se instituie servitutea.
Existenţa locului înfundat care constituie lotul apelantei, nu se datorează unor fapte sau modalităţi de folosire, ci este dată de natura imobilului indiviz.
Asigurarea căii de acces pentru locul înfundat este necesară ca urmare a delimitării loturilor ca o consecinţă a ieşirii din indiviziune.
Pentru faptul că proprietarul imobilului asupra căruia se exercită servitutea, suferă o scădere a dreptului său de proprietate, fiind obligat să lase pe titularul servituţii să facă acte de uz asupra fondului său, acesta trebuie despăgubit.
În cauză, s-a stabilit în sarcina pârâtei apelante plata unei sulte pentru terenul asupra căruia s-a instituit un drept de servitute.
Împotriva deciziei civile nr.85 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei civile nr.6523/2009 a Judecătoriei Brăila pentru că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă.
Instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi clar al dosarului pentru că apărătorul a cerut un drum de acces către stradă, pentru că experţii definesc drumul de acces ca fiind o servitute pe lotul recurentei, iar Tribunalul Galaţi intră în rol şi motivează în drept propunerea experţilor pe art.616 şi 617 şi art.741.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin decizia civilă nr. 606/R din 28.11.2011 Curtea de Apel Galaţi a constatat că recursul este fondat.
Prin prezentul recurs se pune în discuţie legalitatea omologării raportului de expertiză din apel.
Din analiza acestui raport se constată că prima concluzie a expertului a fost aceea că imobilul nu este comod partajabil în natură. A doua variantă era de acordare a unei servituţi de trecere pe lotul recurentei-reclamante Ş.L. pe traseul cel mai scurt , de la limita lotului său până la stradă pe o distanţă de 10 ml. În cazul în care Ş.L. şi-ar demola încăperile se propune ca această servitute să fie instituită chiar pe locul acestor construcţii, de-a lungul hotarului cu vecinul B.D.
Instanţa de apel îmbrăţişează această a doua variantă şi dispune instituirea acestei servituţi de trecere „pe traseul cel mai scurt de 10 ml.” fără o delimitare în plan a acestuia. Acest fapt contravine Legii nr.7/1996, iar dacă s-a avut în vedere că în viitor se vor demola construcţiile lui Ş.L. este contrar dispoziţiilor legale ca în prezent să se dispună instituirea unui drept de servitute pe terenul de sub aceste construcţii.
Se constată că în speţă este incident art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru că instanţa într-o acţiune de ieşire din indiviziune a dispus crearea a două loturi din care unul fără acces la drum public.
Pentru a asigura ieşirea la drum public a dispus din oficiu instituirea unei servituţi de trecere fără o delimitare în plan – fapt inadmisibil.
Partajarea proprietăţilor părţilor trebuia înfăptuită cu respectarea pe cât posibil a echivalentului cotei pe care o aveau, iar imposibilitatea respectării cu fidelitate a acestui echivalent se putea compensa prin sultă şi nicidecum prin crearea de loturi fără acces la drum public. Este bine ştiut că o servitute de trecere se poate dispune doar atunci când „înfundarea este străină de faptul proprietarului locului înfundat”.
