Contestarea deciziilor emise în baza Legii nr. 119/2010 urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii lor; reglementarea cuprinsă în Legea nr. 263/2010 privind procedura prealabilă administrativă de contestare a deciziilor de nu este aplicabilă în cazul acestor decizii chiar dacă litigiul a început după intrarea în vigoare a acestei legi.
Secţia I civilă, Decizia nr. 414 din 11 septembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 991/88/2011, reclamanții V.S., D.N. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au formulat contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiei, emise de Ministerul Apărării Naționale – Casa de Pensii.
Contestatorii au solicitat anularea acestor decizii ca netemeinice și nelegale și menținerea deciziilor privind calcularea pensiilor de serviciu, stabilite în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, astfel: deciziile nr. 010077414/12.08.2002 și nr. 082459/15.02.2008.
De asemenea contestatorii au solicitat obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia stabilită conform Legii nr. 164/2001, respectiv Legea nr. 179/2004 și pensia primită fără emiterea deciziilor de pensionare, la plata pensiei integrale stabilită conform Legii nr. 164/2001, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare contestatorii au arătat, în esență, că au avut calitatea de cadre militare, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor depuse la dosarul cauzei.
Au precizat că prin deciziile contestate, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor ai căror beneficiari sunt, rezultând astfel o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului personal.
S-a învederat că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia le este încălcat dreptul de proprietate.
Au menționat contestatorii că, având în vedere că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu veniturile lor sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor obținute, Casele de Pensii au fost obligate la calcularea pensiilor în ceea ce îi privește, la nivelul salariului mediu brut pe economie, astfel încălcându-li-se în mod fundamental dreptul la proprietate și aplicându-se un tratament discriminatoriu în raport cu personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile datorită existenței în ceea ce îi privește a carnetelor de muncă.
Contestatorii au precizat că, urmare a recalculării pensiilor lor, a fost încălcat principiul dreptului câștigat și care a fost obținut ca urmare a suportării regimului militar și a privațiunilor specifice acestui sistem.
Totodată, au menționat că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale, față de dispozițiile Constituției României și raportat la principiile dreptului comun și la normele legislației europene în materie.
Contestatorii au depus la dosarul cauzei copii xerox după următoarele înscrisuri: cărțile lor de identitate, deciziile în baza cărora le-a fost stabilit dreptul la pensia militară de stat, cupoane de și contestații formulate către Comisia de Contestații de pe lângă M.Ap.N.
în apărare, intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea, motivat de faptul că, potrivit Legii nr. 263/2010, Casa Sectorială de Pensii se înființează în subordinea M.Ap.N., dar ca structură cu personalitate juridică.
A precizat intimata că până la momentul formulării contestației nu a fost adoptată o hotărâre de guvern prin care să se stabilească organizarea și funcționarea acestei Case Sectoriale de Pensii, sens în care prevede art. 135 din Legea nr. 263/2010. Orice persoană juridică este reprezentată de către organul de conducere, iar Legea nr. 263/2010 face referire, în cuprinsul art. 136 alin. (4), la directorii Caselor de Pensii Sectoriale care au calitatea de ordonatori terțiari de credite. Astfel, competența teritorială de soluționare a cauzei nu se poate stabili față de un intimat ipotetic și este cea stabilită de prevederile art. 132 alin. (2), în a cărei rază teritorială își are domiciliul intimatul, respectiv în municipiul București.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că încă nu au fost emise decizii de revizuire prin care să se fi stabilit drepturi de pensie calculate cu luarea în calcul a tuturor veniturilor realizate de către contestatori pe întreaga perioadă de cadru militar în activitate. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011 prevede că pensiile recalculate exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 le-au fost achitate contestatorilor în luna februarie 2011.
La data de 20.04.2011 intimata M.Ap.N. a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care a arătat că intimații M.Ap.N. și Direcția Financiar Contabilă sunt legal reprezentați prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006.
La data de 20.04.2011, contestatorii prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD) au depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care au arătat că în raport de prevederile art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 Ministerul Apărării Naționale nu mai avea nicio competență să emită decizii de recalculare a pensiilor, deoarece atribuțiile sale fuseseră transferate Casei Sectoriale de Pensii. Persoana juridică ce avea competență să emită decizia de recalculare a pensiei este Casa Sectorială de Pensii, și nu Ministerul Apărării Naționale.
Cu toate acestea, la data de 31.12.2011, Direcția Financiar Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naționale emite decizie de recalculare a pensiei militare.
Față de împrejurarea că, la acest moment, Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N., înființată prin Legea nr. 263/2010, a primit atribuții ca urmare a adoptării H.G. nr. 233/16.03.2011, apreciază că acesta poate sta în judecată, în calitate de succesoare de drept a structurii organizatorice responsabile cu pensiile din cadrul Ministerului Apărării Naționale, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Contestatorii au solicitat citarea în continuare în calitate de intimat a Ministerului Apărării Naționale întrucât, pe de o parte, acesta a fost cel care a emis prin structurile sale fără personalitate juridică de la acel moment, respectiv Direcția Financiar Contabilă, deciziile de recalculare contestate, iar pe de altă parte, pentru că M.Ap.N. are atribuții de a emite ordine pentru punerea în aplicare a legilor.
Prin aceeași cerere, contestatorii au invocat excepția nulității absolute a deciziilor de recalculare contestate, sens în care au arătat că acestea au fost emise de o persoană necompetentă, respectiv M.Ap.N. – Direcția Financiar Contabilă, deși competența aparținea Casei Sectoriale de Pensii, având în vedere prevederile art. 193 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
La data de 17.05.2011, intimatul M.Ap.N a depus la dosarul cauzei completare la întâmpinarea depusă, prin care a subliniat faptul că Direcția Financiar Contabilă este emitentul deciziilor de recalculare a pensiilor, reprezentată potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării prin structura de specialitate a M.Ap.N.
De asemenea, intimata a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Tulcea, făcând trimitere în acest sens la motivele precizate în întâmpinare.
în ședința publică din data de 18.05.2011, având în vedere notele de ședință depuse la dosarul cauzei, contestatorii solicită introducerea în proces a intimatei Direcția Financiar Contabilă a M.Ap.N., care este emitentul deciziilor de recalculare a pensiilor.
Prin sentința civilă nr. 4809/23.11.2011, pronunțată în dosarul civil nr. 991/88/2011, Tribunalul Tulcea a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței, ca nefondată; a respins excepția nulității absolute a deciziilor de recalculare a pensiei, ca nefondată; a admis excepția inadmisibilității acțiunii; a respins acțiunea formulată de contestatori, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele raportat la excepția necompetenței teritoriale:
Deciziile contestate au fost emise avându-se în vedere și prevederile Legii nr. 263/2010 și care prevede la art. 149 alin. (1):
„(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”.
La art. 151 alin. (2) din aceeași lege se prevede că: „Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
La art. 154 alin. (1) din aceeași lege se prevede că: „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul”.
Cum comisiile de contestații nu existau la momentul emiterii deciziilor contestate, regulamentul de organizare al acestora fiind aprobat la 2.05.2011, prin Ordinul nr. 1453/M.34/18769/10161, operabile în speță devin prevederile Legii nr. 263/2010, mai sus citate, respectiv prevederile art. 154 alin. (1).
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea, ca nefondată.
Examinând contestația prin prisma excepției de nulitate absolută a deciziilor de recalculare a pensiilor contestate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorii au invocat această excepție susținând că deciziile contestate au fost emise de o persoană necompetentă, respectiv Ministerul Apărării Naționale – Direcția Financiar Contabilă, deși competența ar fi aparținut Casei Sectoriale de Pensii înființată în subordinea M.Ap.N.
Astfel, contestatorii au arătat că dispozițiile Legii nr. 263/2010, care sunt relevante în cauză, respectiv art. 132, au intrat în vigoare la data de 23.12.2010.
S-a precizat că, față de dispozițiile art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010:
„Casele de Pensii Sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București”.
Au precizat contestatorii că, față de dispozițiile mai sus citate, la data de 23 decembrie 2010, s-a înființat de drept, ope legis, cu personalitate juridică, Casa Sectorială de Pensii, care a preluat de la acea dată toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul M.Ap.N., acesta fiind golit, începând cu 23 decembrie 2010, de orice competență cu privire la recalcularea pensiilor și nemaiavând astfel M.Ap.N. nicio competență de la acea dată să emită decizii de recalculare a pensiilor deoarece atribuțiile sale au fost transferate către Casa Sectorială de Pensii.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 135 din Legea nr. 263/2010 în vigoare de pe 23.12.2010: „Atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Astfel, la momentul emiterii deciziilor contestate nici nu exista o hotărâre de Guvern prin care să se fi stabilit atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale.
Instanța a mai reținut și că, potrivit prevederilor art. 149 alin. (1) și (2):
„(1) Deciziile de pensie emise de casele sectoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M.Ap.N, M.A.I. și S.R.I.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional”.
Or, Regulamentul privind organizarea, funcționarea și structura comisiilor de contestații din cadrul M.A.I, M.Ap.N. și S.R.I. a fost aprobat prin art. 2 din Ordinul nr. 1453/M.34/18769/10161 din 2.05.2011, deci după emiterea deciziilor contestate, astfel neputându-se susține că emitentul acestor decizii ar fi trebuit să fie Casa Sectorială de Pensii din cadrul M.Ap.N. și nu M.Ap.N, deoarece la data emiterii deciziilor contestate nu era aprobat regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de Contestații din cadrul M.Ap.N., contestatorii neputându-și exercita dreptul legal de a formula eventual contestație împotriva respectivelor decizii, conform prevederilor art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
Așa fiind, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziilor de recalculare a pensiei din data de 31.12.2010, ca nefondată.
Examinând contestația prin prisma excepției inadmisibilității, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 149: „(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3) Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive”.
Așa cum s-a precizat mai sus, Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. a luat ființă la data de 2.05.2011 prin Ordinul nr. 1453/M.34/18769/10161, contestatorii nefăcând însă dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 263/2010 la art. 149 alin. (1) și (2).
Față de aceste considerente, instanța constată că, în speță, contestatorii nu au făcut dovada contestării deciziilor nr. 29355/14.04.2011 și nr. 55698/07.04.2011 la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și, nefiind îndeplinite prevederile legale mai sus citate, instanța va admite excepția inadmisibilității, urmând a respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V.S. și D.N., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
în mod eronat, instanța – fără a mai cerceta fondul cauzei – a admis excepția inadmisibilității, fără a analiza în concret dispozițiile legale în vigoare; potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010, „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000”; H.G. nr. 735/2010 face trimitere la recalcularea „pe baza veniturilor realizate lunar de beneficiari”, or, deciziile atacate de recurenții reclamanți nu au fost recalculate pe baza veniturilor, ci pe baza salariului mediu brut pe economie.
în atare condiții, deciziile atacate de aceștia nu sunt cele de recalculare emise potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 735/2010 și care puteau fi atacate potrivit art. 14 din H.G. nr. 735/2010 la Comisiile de Contestații; aceste decizii, așa cum prevede și art. 7 din Legea nr. 119/2010, se atacă potrivit Legii nr. 19/2000;art. 87 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare o solicită, prevede: „Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul asiguratul, în termen de 45 zile de la comunicare”; pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului cu consecința respingerii excepției prematurității, casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru analizarea fondului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
în cauză, se constată că reclamanții au solicitat anularea deciziilor de recalculare a pensiilor militare emise în temeiul Legii nr. 119/2010.
Tribunalul a solicitat pârâților să precizeze dacă au emis decizii de revizuire a pensiilor reclamanților, fiind comunicate la dosar deciziile de revizuire emise în temeiul O.U.G. nr. 1/2011.
Dar reclamanții nu și-au modificat acțiunea în sensul de a contesta aceste decizii.
Ca urmare, tribunalul a rămas învestit cu soluționarea contestației împotriva deciziilor emise în baza Legii nr. 119/2010.
în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 119/2010, procedura de contestare a pensiilor recalculate potrivit acestui act normativ este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii acestor decizii.
Legea nr. 19/2000 nu prevedea o procedură administrativă prealabilă de contestare a acestor decizii.
Această procedură a fost instituită prin Legea nr. 263/2010, care nu este aplicabilă în privința contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise în baza Legii nr. 119/2010, nefiind în vigoare la data emiterii deciziilor contestate.
în plus, Comisia de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale a fost înființată abia prin Ordinul comun nr. 1453/M.34/18769/10161 din 2.05.2011, nefiind în ființă la data formulării acțiunii, astfel încât reclamanții nu i se puteau adresa.
Ca urmare, în mod greșit tribunalul a reținut că reclamanții aveau obligația de a urma procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 263/2010, respingând ca inadmisibilă acțiunea.
în consecință, față de dispozițiile art. 312 C.proc.civ., se va admite recursul și se va casa sentința recurată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării fondului cauzei.
(Judecător Anghel Răzvan)
