În speţă nu se poate discuta, astfel cum în mod corect a apreciat şi judecătorul fondului, de existenţa unui prejudiciu moral, solicitările recurentei circumscriindu-se în realitate noţiunii de prejudiciu material, prejudiciu ce a fost acoperit prin acordarea de către instanţa de fond a salariului restant, actualizat conform ratei inflaţiei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2908 din 17 septembrie 2012
Curtea de Apel Ploiești a fost învestită în dosarul nr. 3006/120/2012 cu soluționarea recursului declarat de reclamanta B.A., în contradictoriu cu intimata SC R.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1437/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei B.A., fiind obligată pârâta SC R.I. SRL să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 1.12.2011 – 22.02.2012, actualizate cu rata inflației, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă încheiat între părți sub nr. 246/07.11.2011, reclamanta a fost angajata pârâtei pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 8.11.2011, având un salariu de bază brut lunar de 1.340 lei.
Examinând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că pârâta a dovedit cu statul de plată achitarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei numai pentru luna noiembrie 2011, neexistând nicio altă dovadă pentru restul perioadei.
în acest context, tribunalul a apreciat ca întemeiată cererea reclamantei referitoare la plata salariilor aferente perioadei decembrie 2011 – 22.02.2012, dispunând ca sumele să fie actualizate conform indicelui de inflație.
în ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral ce ar fi fost cauzat prin nerespectarea de către pârâtă a obligației de plată la scadență a drepturilor salariale, aspecte în raport de care a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanta B.A., criticând-o ca nelegală.
în dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că soluția instanței de fond de respingere a cererii de acordare a daunelor morale este nefondată, deoarece atitudinea angajatorului de a nu-i plăti salariul lunar a fost de natură să-i afecteze grav siguranța materială și să-i producă suferințe psihice, fiind singura întreținătoare a familiei, ce a fost pusă în imposibilitate de a plăti utilitățile și ratele bancare lunare.
A susținut recurenta că intimata, în calitatea sa de angajator, trebuia să se abțină de la orice gest de natură să încalce demnitatea salariatului, neplata salariului lunar fiind unul dintre acestea.
în drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 40 lit. a), art. 159,art. 161,art. 166 alin. (4), art. 168 alin. (1) și art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
Intimata, reprezentată în instanță, nu a depus întâmpinare și a solicitat prin concluziile orale formulate respingerea recursului ca nefondat.
La data de 17.09.2012, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia nr. 2908, prin care a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.A., reținând următoarele:
Ca prim aspect, Curtea a reamintit că daunele morale au ca scop repararea prejudiciilor civile ce constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătate și integritatea sa corporală, la cinste, prestigiu profesional, la demnitate și onoare.
Prin urmare, scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.
Acesta este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate și păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.
în speță nu se poate discuta, astfel cum în mod corect a apreciat și judecătorul fondului, de existența unui prejudiciu moral, solicitările recurentei circumscriindu-se în realitate noțiunii de prejudiciu material, prejudiciu ce a fost acoperit prin acordarea de către instanța de fond a salariului restant, actualizat conform ratei inflației.
Curtea a reținut, sub acest aspect, că recurenta nu a putut dovedi în cauză existența unei forme concrete de manifestare a atingerii aduse vreunei valori morale, de natură să justifice pretenția de a i se acorda daune morale.
în considerarea acestor argumente, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a procedat la respingerea recursului ca nefondat.
(Judecător Andra Corina Botez)
