Societate comercială. Bunuri aflate în patrimoniu. Situaţie juridică.


Utilajele în litigiu nu au devenit proprietatea chematei în garanţie, câtă vreme aceste mijloace fixe nu făceau parte din patrimoniul acesteia (cu titlu de proprietar), asupra lor existând numai un drept de folosinţă, derivând din închiriere şi, respectiv, subînchiriere.

(Secţia comercială, decizia nr. 897/21.11.1995)

Prin sentinţa civilă nr. 9.294/25.11.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a fost. admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. „S.A.” şi s-a dispus obligarea pârâtei S.C. „F.R.” – S.A. la restituirea a zece maşini „Rimoldy”, în stare de funcţionare, sau contravaloarea acestora de 1.500.000 lei, la plata contravalorii chiriei, în cuantum de 31.150 lei, cu dobânda legală de 6%, calculată de la 22.10.1992, până la achitare debit, precum şi la 150.655 lei, cheltuieli de judecată. A fost admisă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu S.C.„F.” – S.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că maşinile Rimoldy sunt proprietatea reclamantei, fiind închiriate de fosta I.C.T.B, ele aflându-se din 29.11.1976 până în prezent în folosinţa S.C.F. – S.A, pentru utilajele respective cuvenindu-se şi plata chiriei aferente.

împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. „F.R.” – S.A, criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.

S-a invederat, în esenţă, că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că pârâta a achitat chirie pentru utilajele în litigiu, când, în realitate, deplasările acestor mijloace fixe se efectuau din dispoziţia fostelor organe de partid, fără contract şi plata vreunei chirii. în condiţiile actuale, prin apariţia Legii nr. 15/1990, proprietara utilajelor a devenit S.C. „F.” – S.A, chemata în garanţie, care le avea în patrimoniul său, astfel încât pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate.

Pe de altă parte, dacă se apreciază că acţiunea promovată este întemeiată, prima instanţă, deşi a admis cererea de chemare în garanţie, a omis să dispună şi obligarea acestei persoane juridice faţă de apelanta pârâtă, exact cu obligaţiile reţinute în sarcina acesteia în raport de intimata-reclamantă, inclusiv cheltuielile de judecată ocazionate de rezolvarea în fond a litigiului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul va admite apelul, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Probele cauzei relevă că utilajele în litigiu, proprietatea intimatei-reclamante, au fost închiriate fostei I.C.T.B, care, la rândul său, le-a predat spre folosinţă chematei în garanţie, astfel cum rezultă din avizul de expediere nr. 10.533 din noiembrie 1976.

Succesoarea fostei I.C.T.B, în legătură cu aceste mijloace fixe, este apelanta pârâtă care, prin adresa nr. 7.304/12.06.1991, solicită chematei în garanţie restituirea utilajelor, învederând că acestea au fost predate “sub formă de împrumut”, cerând, totodată, achitarea chiriei pe ultimele 12 luni.

Astfel fiind, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea formulată de intimata reclamantă, în contradictoriu cu S.C. „F.R.” – S.A, dispunând obligarea acesteia la restituirea utilajelor ori a contravalorii lor, precum şi a chiriei aferente.

Susţinerea apelantei-pârâte, în sensul că utilajele în litigiu au devenit proprietatea chematei în garanţie, urmare dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, este nefondată, atât timp cât aceste mijloace fixe nu făceau parte din patrimoniul S.C. „F.” – S.A, asupra lor existând numai un drept de folosinţă, derivând din închirierea şi, respectiv, subînchirierea acestora.

Faţă de situaţia juridică a acestor maşini (proprietatea intimatei reclamante), corect s-a reţinut şi obligaţia plăţii chiriei solicitată de petiţionară.

Soluţia primei instanţe este însă greşită în ce priveşte modul de rezolvare a cererii de chemare în garanţie formulată de S.C. „F.R.” – S.A. în contradictoriu cu S.C. „F.” – S.A.

Astfel, deşi a fost admisă această cerere, prima instanţă a omis a dispune obligaţiile reţinute în sarcina chematei în garanţie, care sunt echivalente cu despăgubirile aparţinând pârâtei apelante.

Astfel fiind, în baza art. 296 Cod proc. civilă, apelul va fi admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei criticate, în sensul că, urmare admiterii cererii de chemare în garanţie, se va dispune obligarea S.C. „F.” -S.A. la restituirea către apelanta pârâtă a utilajelor în litigiu ori a contravalorii acestora, în sumă de 1.500.000 lei, precum şi la plata chiriei, în cuantum de 31.150 lei, cu dobânda legală aferentă.

Notă: în legătură cu Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.