În conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) C.muncii , contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, iar conform art. 41 alin. (3) C.muncii , modificarea contractului individual de muncă se referă la mai multe elemente, printre care sunt enumerate şi felul muncii, precum şi salariul. Actul adiţional trimis recurentului de către intimată prin poştă vizează modificarea, începând cu data de 1.07.2009, a contractului individual de muncă al recurentului atât în privinţa funcţiei, cât şi în privinţa salariului, ce a fost diminuat, iar recurentul nu a fost de acord cu această modificare şi nu a semnat actul adiţional care, în mod evident, raportat la lipsa consimţământului recurentului, este lovit de nulitate, fiind încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) C.muncii.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1741 din 9 noiembrie 2010
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să respecte contractul individual de muncă al reclamantului, în sensul de a fi menținut în funcția de inginer-șef management calitate, cu salariul de bază și sporurile corespunzătoare, să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 1/01.07.2009, să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul de bază și sporurile care i se cuvin pentru funcția de inginer șef management calitate și salariul de bază înscris pentru funcția inferioară, de inginer tehnolog, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, iar, în timp, a fost avansat în funcție de mai multe ori, fiind promovat în funcția de inginer-șef management calitate, cu drepturile salariale expres indicate.
A mai arătat reclamantul că la data de 13.07.2009 a primit de la pârâtă, prin poștă, un înscris intitulat act adițional nr. 1, de modificare a contractului său de muncă, prin care i-au fost modificate funcția și salariul, nefiind, în prealabil, informat cu privire la acestea, încălcându-se dispozițiile art. 17 C.muncii și că a transmis societății refuzul său de a încheia acest act, iar pârâta i-a comunicat că actul respectiv a fost legal încheiat, fiind o consecință a modificărilor organizatorice la nivel de societate.
A mai învederat reclamantul că măsura prin care i-au fost modificate elemente esențiale ale contractului individual de muncă este nelegală, întrucât cu privire la aceasta nu și-a dat consimțământul, iar cum actul adițional nu a fost valabil încheiat, lipsind consimțământul reclamantului, s-a solicitat a se constata nulitatea acestuia și, pe cale de consecință, și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale indicate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că salariatul a fost informat conform art. 17 C.muncii , citind conținutul actului adițional, dar nevrând să-l semneze, astfel că i-a fost comunicat prin poștă. S-a mai arătat că motivul modificărilor intervenite în funcția și salariul reclamantului a fost modificarea organigramei societății, desființându-se posturi și impunându-se reorganizarea posturilor actuale, la compartimentul în care reclamantul își desfășoară activitatea existând, în afara reclamantului, încă trei salariați, astfel că nu se mai justifica menținerea reclamantului pe postul de inginer-șef management calitate.
Pe parcursul procesului reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că, ulterior promovării cererii de chemare în judecată, a intervenit concedierea acestuia, motiv pentru care, în ceea ce privește al treilea capăt de cerere al acțiunii, a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale ce i se cuveneau pentru funcția de inginer-șef managementul calității și cele înscrise în actul adițional nr. 1/01.07.2009, pentru funcția inferioară, de inginer tehnolog.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 595/29.04.2010, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, urmare a disponibilizărilor din octombrie 2008, s-au desființat mai multe posturi în cadrul societății și, ca atare, în ședința din data de 19.05.2009, consiliul de administrație a aprobat noua organigramă a societății, prin care s-a stabilit că în compartimentul reclamantului își mai desfășurau activitatea, în afară de acesta, doar trei salariați, nemaijustificându-se postul de inginer-șef management.
S-a mai reținut că a intervenit în consecință actul adițional nr. 1/01.07.2009, prin care societatea a modificat contractul individual de muncă al reclamantului cu privire la funcția și salariul acestuia, noua funcție fiind cea de inginer tehnolog, fiind respectate de către pârâtă dispozițiile art. 17 alin. (4) C.muncii , privind informarea salariatului asupra modificării a două elemente din contractul individual de muncă, acesta refuzând să semneze actul adițional, motiv pentru care i-a fost comunicat prin poștă.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit art. 41 C.muncii , contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul salariatului, iar reclamantul nu și-a dat consimțământul pentru modificările arătate, Tribunalul constatând că nici nu au intervenit aceste modificări în absența acordului de voință al părților.
Cu toate acestea, acțiunea reclamantului a fost apreciată ca neîntemeiată pentru că în noua organigramă nu mai există funcția sa de conducere, concluzionându-se că pârâta nu poate fi obligată să mențină o funcție care nu se mai justifică și să acorde salariul și sporurile corespunzătoare acestei funcții.
S-a arătat că, în realitate, actul adițional nu a produs efecte, fiind o ofertă a societății pentru o funcție de execuție, cu care reclamantul nu a fost de acord, situație în care în final s-a și dispus încetarea contractului de muncă al acestuia, din motive neimputabile, în baza art. 65 alin. (1) C.muncii , prin decizia nr. 70/04.11.2009, ce nu a fost contestată de reclamant, iar faptul că reclamantul nu a fost de acord cu noua funcție de inginer tehnolog nu-l îndreptățește la diferența de salariu dintre funcția de conducere și cea de execuție, având în vedere că începând cu 1.07.2009 funcția de conducere nu mai figura în organigrama societății.
împotriva sentinței primei instanțe reclamantul a declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și art. 3041C.proc.civ.
S-a susținut că instanța de fond a folosit motive contradictorii, întrucât, deși în considerentele sentinței se constată în mod corect că recurentul nu și-a exprimat consimțământul pentru modificarea contractului individual de muncă în ceea ce privește funcția și salariul, în continuare, folosindu-se un argument pentru care nu este indicat niciun suport probator, deoarece, în realitate, nici nu există, respectiv, acela că în noua organigramă a societății nu ar mai exista funcția de conducere deținută de recurent, se ajunge la concluzia că acțiunea este neîntemeiată.
O altă critică s-a referit la greșita interpretare a unor probe din dosar, apreciindu-se în mod greșit că în ședința consiliului de administrație din 19.05.2009 s-ar fi aprobat o nouă organigramă a societății, prin care s-ar fi stabilit că în compartimentul managementul calității își mai desfășurau activitatea doar trei salariați, astfel încât nu se mai justifica postul de inginer-șef deținut de recurent. în ceea ce privește organigrama, în forma de care s-a prevalat pârâta, s-a arătat că rezultă fără dubiu că la compartimentul managementul calității sunt menționați 1+9 salariați, unul fiind șeful acestui compartiment, astfel că este eronată interpretarea dată de către instanța de fond acestui act.
Totodată, s-a arătat că în mod greșit și nemotivat instanța de fond a considerat că pârâta ar fi respectat dispozițiile art. 17 C.muncii , întrucât, în realitate, recurentului nu i-au fost aduse în prealabil la cunoștință, în nici o modalitate, modificările menționate în actul adițional contestat.
întrucât recurentul nu și-a exprimat consimțământul în legătură cu încheierea actului adițional, iar dreptul muncii este guvernat și de principiul general aplicabil în materia contractelor, respectiv cel al consensualismului, instanța de fond, a arătat recurentul, în mod greșit nu a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 16 C.muncii și art. 948 C.civ., în raport de care actul adițional contestat este nul absolut.
Prin decizia nr. 1741/09.11.2010, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea precizată, constatând nulitatea actului adițional nr. 1/01.07.2009 emis de intimată.
Totodată, intimata-pârâtă a fost obligată la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru funcția de inginer-șef management calitate și drepturile salariale efectiv încasate în perioada 1.07.2009 – 23.11.2009, precum și la 2.500 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant, la fond și în recurs.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) C.muncii , contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit art. 41 alin. (3) C.muncii , modificarea contractului individual de muncă se referă la mai multe elemente, printre care sunt enumerate, și felul muncii, precum și salariul.
S-a mai reținut că actul adițional nr. 1/01.07.2009 trimis recurentului de către intimată prin poștă la data de 13.07.2009, vizează modificarea, începând cu data de 1.07.2009, a contractului individual de muncă al recurentului atât în privința funcției, noua funcție fiind aceea de inginer tehnolog mecanic, în locul celei de inginer-șef management, deținută anterior de către recurent, cât și în privința salariului, ce a fost diminuat, iar de necontestat, așa cum rezultă din probatoriile administrate, recurentul nu a fost de acord cu această modificare și nu a semnat actul adițional, aspect reținut, de altfel, și de prima instanță.
Cu toate acestea, a arătat Curtea, acțiunea a fost respinsă de către Tribunal, cu o motivare contradictorie, apreciindu-se că deși modificările aduse contractului individual de muncă al recurentului-reclamant nu au intervenit, în absența acordului de voință al părților, iar actul adițional nu a produs efecte, acțiunea reclamantului este neîntemeiată pentru că în noua organigramă nu mai există funcția de conducere și intimata-pârâtă nu poate fi obligată să mențină o funcție ce nu se mai justifică și să acorde salariul și sporurile corespunzătoare acestei funcții.
în primul rând, s-a arătat că nu se poate reține că actul adițional sus-menționat ce, în mod evident, raportat la lipsa consimțământului recurentului, este lovit de nulitate, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) C.muncii nu a produs efecte, câtă vreme în carnetul de muncă al acestuia, intimata-pârâtă a operat modificările aduse prin respectivul act adițional, atât în ceea ce privește funcția recurentului, cât și în privința salariului.
în plus, decizia nr. 70/04.11.2009 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului în temeiul art. 65 alin. (1) C.muncii și a prevederilor O.U.G. nr. 95/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și a hotărârii nr. 6/2010 a A.G.A. SC, a avut în vedere funcția de inginer tehnolog mecanic a recurentului, ceea ce înseamnă că actul adițional respectiv a produs efecte, recurentul fiind salarizat în intervalul 1.07.2009 și până la concedierea acestuia cu un salariu mai mic, corespunzător unei alte funcții, inferioare, rezultând din cuprinsul actului adițional nesemnat de acesta.
De asemenea, s-a arătat că se impune a se preciza că decizia nr. 70/04.11.2009 emisă de intimată prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului nu a fost determinată de faptul că recurentul nu a fost de acord cu funcția și salariul rezultând din cuprinsul actului adițional nr. 1/01.07.2009, concedierea acestuia dispunându-se pentru alte motive, mai sus arătate.
Pe de altă parte, s-a reținut că este eronată și împrejurarea reținută de instanța de fond, în sensul că ar fi reieșit din probatoriile administrate că în ședința din 19.05.2009 a consiliului de administrație prin care s-a aprobat noua organigramă a societății s-a stabilit că în compartimentul recurentului-reclamant își mai desfășurau activitatea în afară de acesta doar trei salariați, iar în aceste condiții nu s-a mai justificat postul de inginer-șef management, arătându-se în continuare de către Tribunal, drept argument pentru respingerea acțiunii, că pârâta nu era obligată să mențină o funcție ce nu se mai justifica, de vreme ce chiar din noua organigramă depusă de intimata-pârâtă la dosarul de fond rezultă că la compartimentul managementul calității unde lucra recurentul, sunt trecute în total zece posturi, din care unul de șef și nouă subordonați.
Totodată, s-a constatat că, deși intimata-pârâtă i-a comunicat prin poștă recurentului actul adițional nr. 1/01.07.2009, act primit de acesta la data de 13.07.2009, potrivit confirmării de primire depuse în copie la dosarul de fond, acestuia i se aducea la cunoștință modificarea celor două elemente ale contractului individual de muncă de la o dată anterioară, respectiv 1.07.2009, modificare ce a fost operată efectiv, după cum s-a arătat mai sus, de la data de 1.07.2009, în lipsa acordului recurentului, ce nu a semnat acest act adițional.
Pentru considerentele ce preced, Curtea a privit recursul ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ. l-a admis, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041C.proc.civ., iar conform art. 312 alin. (2) și (3) C.proc.civ. a modificat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea precizată în sensul celor arătate.
(Judecător Vera Popescu)
