În dosarul penal nr.731/282/2009 instanţa a fost învestită de revizuientul M.S. care a solicitat revizuire sentinţei penale definitive nr.33 din 27.02.2008 pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr.1324/282/2007.
În timpul judecăţii revizuientul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.83 cod penal învederând că prin sentinţa penală de condamnare,în mod greşit s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării unei pedepse anterioare la care a fost condamnat în timpul minorităţii întrucât acest text de lege nu este incident în situaţia unui minor.
Instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor invocate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
În cauza dedusă judecăţii instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare,cazurile de revizuire fiind expres şi limitativ prevăzute de art.394 alin.1 cod procedură penală.
Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.83 cod penal într-un proces de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care revizuientul a fost condamnat,iar în baza art.83 cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării unei pedepse anterioare aplicată pentru o infracţiune săvârşită în timpul minorităţii,apare ca inadmisibilă întrucât nu are nici o legătură cu soluţionarea acestei cereri,în sensul dispoziţiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Raportul cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra pretenţiei deduse judecăţii,adică a obiectului procesului civil sau penal aflat pe rolul instanţei,textul de lege contestat trebuind să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei.
Ori,aşa după cum am arătat deja,o atare condiţie nu este îndeplinită,raportându-ne la dispoziţiile art.394 alin.1 cod procedură penal,astfel că s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a .
Hotărârea instanţei a rămas definitivă prin respingerea recursului.
