Modalităţi.
întrucât societatea comercială a fost dizolvată, însă acţionarii nu s-au înţeles pentru numirea unui lichidator, desemnarea acestuia urmează a se face de către instanţă, potrivit art. 187 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.879/22.10.1997).
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Tulcea, la 20.10.1995, reclamantul P G. B, prin procuratorul B. M, a chemat în judecată S.C. “D.S.” – S.A. Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desemnarea a doi lichidatori pentru lichidarea patrimoniului societăţii.
în motivarea cererii sale, arată că adunarea generală a asociaţilor din octombrie 1994 a hotărât, în unanimitate, lichidarea societăţii, dar nu s-au putut numi lichidatorii prin înţelegerea părţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 265 din 17.11.1994, Tribunalul Tulcea a anulat cererea de lichidare a societăţii, ca netimbrată.
împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel, soluţionat prin decizia nr. 49/30.03.1995, în sensul admiterii, desfiinţându-se sentinţa apelată şi trimiţându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
întrucât s-a solicitat strămutarea cauzei, Curtea Supremă de Justiţie a dispus suspendarea judecăţii la 4.07.1995, iar prin încheierea Tribunalului Tulcea din 4.07.1995 a fost scoasă de pe rol cauza, fiind trimis dosarul la arhivă, pentru conservare.
Prin încheierea nr. 501 din 4.07.1995, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea formulată de P. G. B., strămutând judecarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. 528/1995 a Tribunalului Tulcea de la această instanţă la Tribunalul Bucureşti -secţia comercială.
în şedinţa din 6.03.1996, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis administrarea de probe, în sensul de depunere de acte, interogatoriu şi efectuarea unei expertize contabile.
Reprezentanţii părţilor au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, depunându-se la dosar şi un alt raport de expertiză, fără viza biroului de expertiză contabilă Bucureşti, întocmit de către expertul I. N, care ajunge la alte concluzii decât cele ale expertului desemnat de instanţă.
în şedinţa de judecată din 18.06.1997, constatându-se că la dosarul cauzei nu sunt dovezi privind îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare pentru dizolvarea societăţii, s-a solicitat pârâţilor să facă dovada îndeplinirii acestor formalităţi, pârâţii dovedind că, în adevăr, s-a publicat în Monitorul Oficial hotărârile adunării generale din 1.11.1994, că s-a solicitat înscrierea de menţiuni la 20.02.1995 la Oficiul Registrului Comerţului Tulcea, fără a fi însă dovedită înscrierea radierii din a S.C. “D.S.” – S.A. Tulcea.
întrucât, iniţial, pârâţii au administrat lucrări de expertiză, numind chiar şi un lichidator, împotriva dorinţei părţii străine, care deţinea 25 % din capital, respectiv acţiuni faţă de celelalte persoane asociate, care deţineau între 2,6 % acţiuni până la 5,6 acţiuni, şi cum, în măsura în care numirea lichidatorilor în societăţile pe acţiuni se face de Adunarea generală, potrivit art. 187 din Legea nr. 31/1990, care prevede şi necesitatea întrunirii majorităţii acţionarilor pentru numirea unui lichidator, în alineat 3 al susmenţionatului articol se arată şi că în această situaţie numirea se face de instanţă, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaţi, acţiunea reclamantei urmează a fi admisă.
Faţă de cele de mai sus, urmează a se constata dizolvarea societăţii S.C. “D.T.” – S.A. Tulcea şi a se numi lichidator expertul desemnat de biroul de expertiză Bucureşti, potrivit prevederilor art. 187 alin. 3 din Legea nr. 31/ 1990.
Notă: în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
