Este legală măsura de modificare a locului de muncă şi a funcţiei determinată de desfiinţarea D.G.E.R. şi implicit desfiinţarea postului de director general adjunct în condiţiile în care măsura a fost acceptată de reclamant prin semnarea fără rezerve a actului adiţional la contractul individual de muncă.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1837 din 24 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 830/21.04.2011 Tribunalul Galați a respins contestația formulată de contestatorul T.P., în contradictoriu cu intimata SC E.G. SA, ca nefondată.
A respins cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați contestatorul T.P. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC E.G. SA anularea deciziei emise de către intimată și reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii acestei decizii.
în motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că prin decizia emisă de conducerea societății, s-a dispus începând cu data de 1.07.2010 trecerea contestatorului din funcția de director general adjunct exploatare reparații în cea de șef serviciu dispeceri cu motivarea că postul de director general adjunct a fost desființat prin hotărârea Consiliului de administrație care a aprobat noua structură organizatorică a societății.
Această măsură este netemeinică și luată cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială a organului emitent și a principiului stabilității în muncă.
începând cu data de 21.06.2010 și până pe 1.08.2010 contestatorul se găsea în concediu legal de odihnă pe anul 2010, astfel că modificarea unilaterală a raporturilor de muncă de către societate cu începere de la data de 1.07.2010 este inoperantă atâta timp cât până la 1.08.2010 contestatorul se găsea în concediu legal de odihnă, drept care i-a fost acordat, inclusiv în ceea ce privește remunerația, de pe postul de director general adjunct.
Numirea contestatorului în funcția de director adjunct exploatare reparații s-a făcut ca urmare a împuternicirii președintelui Consiliului de administrație validată prin Hotărârea AGA din aprilie 2009.
în aceste condiții, potrivit simetriei actelor juridice, măsura modificării raporturilor sale de muncă cu societatea nu putea fi dispusă decât de aceleași organe deliberative sau pe baza unei împuterniciri speciale, și nu de Consiliul de administrație al societății care este organ executor.
Pe fond, modificarea structurii organizatorice a societății invocată ca justificare a măsurii desființării postului de director general adjunct există doar deliberativ atâta timp cât nici până în prezent nu a fost emis noul Regulament de organizare și funcționare al societății (ROF), nu a fost emisă fișa postului Șefului Serviciului Dispeceri și, în general, nu s-au invocat și nici nu pot fi dovedite ca reale unele condiții obiective care să fi determinat această restructurare.
în dovedirea contestației s-a folosit de proba cu acte.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prezenta contestație este nefondată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Ca urmare a desființării D.G.E.R. s-a desființat și postul de director aferent Direcției; implicit contractul de muncă al reclamantului nu a mai existat. Măsura modificării contractului individual de muncă al contestatorului a fost impusă pentru aplicarea structurii organizatorice a societății. Ca urmare a aplicării noii structuri organizatorice a fost necesară aprobarea unei noi organigrame ce presupune un număr mai redus de personal, iar postul de director general adjunct ocupat de contestator nu mai figurează.
Astfel, desființarea locului de muncă este justificată, ca urmare a reducerii activității societății, desființarea fiind efectivă și reală, postul acestuia nemaigăsindu-se în statul de funcții și organigramă.
Prin urmare, s-a constatat că în mod legal a fost emisă decizia de modificare a funcției și locului de muncă ale contestatorului. Angajatorului trebuie să i se recunoască dreptul exclusiv de a decide modalitatea în care înțelege să își eficientizeze activitatea prin desființarea unor compartimente, înființarea altora, concedierea unor persoane ale căror servicii nu mai sunt utile, angajarea altora cu un salariu mai mic pentru reducerea cheltuielilor. Managementul unei societăți presupune chiar și măsuri extreme prin care se urmărește strict eficientizarea activității.
Pe de altă parte, Tribunalul a observat că în aplicarea măsurii dispuse de către intimată prin decizie a fost încheiat între părți actul adițional la contractul individual de muncă al contestatorului prin care au fost modificate funcția și locul de muncă ale contestatorului. Acest act adițional a fost semnat fără rezerve de către contestator, ceea ce înseamnă că acesta a achiesat explicit la măsura dispusă prin decizia emisă de către intimată. Abia la data de 3.08.2010, deci după mai bine de o lună de la semnarea actului adițional, contestatorul a înțeles să solicite intimatei clarificări cu privire la rațiunile care au stat la baza deciziei contestate.
Având în vedere că prin semnarea actului adițional la contractul individual de muncă contestatorul a acceptat efectele deciziei emise de către intimată, toate celelalte susțineri cu privire la competența organului care a emis această decizie, la respectarea principiului simetriei actelor juridice și la emiterea deciziei în perioada în care contestatorul se afla în concediu de odihnă rămân fără obiect.
Față de cele mai sus arătate a fost respinsă contestația ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul în baza art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susținut că sentința este lipsită de temei legal deoarece prin contestația adresată Tribunalului recurentul a invocat nulitatea deciziei pentru lipsa competenței materiale și funcționale a emitentului, argumentând că numirea sa în funcția de director adjunct exploatare reparații fusese dispusă ca urmare a împuternicirii președintelui consiliului de administrație validată prin hotărârea AGA din aprilie 2009, acest din urmă organ cu competență plenară în societate hotărând așadar stabilirea pe această funcție. Cum decizia contestată a fost luată de directorul general al societății fără a exista o validare a măsurii din partea aceluiași organ care l-a numit, există o evidentă încălcare a simetriei actelor juridice în analiză.
De asemenea, a mai criticat recurentul și faptul că în mod greșit prima instanță a considerat ca fiind rămasă fără obiect constatarea nulității deciziei, în condițiile în care contestatorul a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, ratificând această nulitate.
Recurentul a susținut că este vorba de două acte juridice complet diferite, deși există o legătură între ele și că reclamantul nu a renunțat la susținerea nulității actului prin care a fost trecut în altă funcție, iar tribunalul era obligat să analizeze această critică și să o rezolve pe fond.
De asemenea, a mai arătat că este vădit netemeinică și nelegală și aprecierea potrivit căreia măsura desființării D.G.E.R. și a postului de director al acesteia a fost impusă pentru aplicarea noii structuri organizatorice a societății, măsură care este atributul exclusiv al angajatorului, când în realitate modificarea structurii organizatorice a societății a constituit un pretext de reducere a unor posturi între care și cel deținut de contestator, și nu o cauză impusă obiectiv.
Pentru aceste motive a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 830/21.04.2011 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea și soluționarea criticii privind nulitatea deciziei, iar în subsidiar, modificarea în tot și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat nici o apărare în recurs.
Curtea, verificând motivele de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, apreciază că recursul declarat este neîntemeiat, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Cu privire la competența directorului general al SC E. SA de a emite decizia contestată, este adevărat că nu a fost analizată de către prima instanță.
Aceasta însă nu atrage casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare așa cum solicită recurentul pentru că acest motiv nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 312 pct. 3 teza a II-a cu referire la art. 304 pct. 1-5 C.proc.civ.
Excepția lipsei competenței organului emitent fiind reiterată prin motivele de recurs, Curtea urmează a verifica această susținere și a se pronunța în raport de actele dosarului. Astfel, din cuprinsul hotărârii AGA din 7.04.2009 rezultă că s-a aprobat revocarea din funcția de director general și din calitatea de membru al Consiliului de administrație al societății comerciale a reclamantului și totodată a fost mandatat domnul M.V. să negocieze condițiile de reziliere a contractului de mandat al recurentului.
Totodată, din decizia nr. 80 din 30.04.2009 emisă de directorul general al SC E. SA rezultă că începând cu data de 1.05.2009 reclamantul a fost numit în funcția de director general adjunct exploatare mentenanță.
Așadar, nu este întemeiată critica recurentului că pentru respectarea simetriei actelor juridice, măsura dispusă prin decizia contestată trebuia luată în baza împuternicirii AGA.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea AGA din 2009 s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director general, nu și numirea sa în funcția de director adjunct care s-a realizat prin decizia 80 emisă de directorul general, iar împuternicirea dată de AGA președintelui consiliului de administrație a vizat doar negocierea condițiilor de reziliere a contractului de mandat.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că prima instanță a respins a acțiunea ca nefondată, și nu ca lipsită de obiect, așa cum susține recurentul.
în considerentele sentinței s-a arătat că măsura modificării locului și funcției reclamantului a fost determinată de desființarea D.G.E.R. și implicit a postului de director general adjunct, iar această măsură a fost acceptată de către reclamant prin semnarea fără rezerve a actului adițional la contractul de muncă. Această concluzie a primei instanțe este temeinică și legală deoarece desființarea postului reclamantului a fost dovedită cu organigrama depusă la dosar aprobată prin hotărârea consiliului de administrație.
Cât privește susținerea că modificarea structurii organizatorice a societății nu a fost reală deoarece nu s-a elaborat un regulament de organizare și funcționare a societății prealabil, Curtea nu poate reține acest motiv ca întemeiat deoarece la prima instanță s-au depus actele doveditoare, respectiv Ordinul M.E.C. nr. 1997/2009, Hotărârea AGA, nota nr. 2155/30.06.2009, organigrama, acte care nu au fost atacate, iar faptul că nu s-a emis un nou regulament de organizare și funcționare nu duce la concluzia că măsura reorganizării societății nu a fost reală.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Anica Ioan)
