Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 606/A din data de 09.10.2014
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
De esența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunțate în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.
Codul de procedură civilă: art. 509 alin. 1 pct. 8.
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 18 septembrie 2014, reclamantul B. Z. – apelant în dosarul nr. 5471/102/2013 al aceleiași instanțe, a solicitat desființarea Deciziei civile nr. 479/A/17 septembrie 2014, pronunțată în dosarul menționat, cu consecința rejudecării cauzei și admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva Sentinței civile nr. 535/15 aprilie 2014 a Tribunalului Mureș, în sensul admiterii acțiunii, anulării Deciziei nr. 169901/20.09.2012, emisă de pârâtă C.P.S. a M.A.I. și obligării acesteia la stabilirea drepturilor de cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 21 de ani și 3 luni, pentru numărul de puncte realizate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de revizuire formulată pe motivul reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, susținând că decizia civilă atacată este potrivnică Sentinței civile nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3021/102/2013 și definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii, revizuentul a susținut că soluția instanței de apel este neconstituțională, nelegală și netemeinică, întrucât data pensionării nu poate fi stabilită în funcție de data nașterii, în timp ce data împlinirii vârstei standard de pensionare este determinată de data nașterii fiecărei persoane, legiuitorul prevăzând cu claritate, prin dispozițiile art. 95, coroborat cu art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 și raportat la anexele nr. 5 și 6 din lege, că punctajul mediu anual se obține prin raportarea numărului de puncte realizat de asigurat în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării, iar nu la data împlinirii vârstei de pensionare sau data pensionării, stabilită în funcție de data nașterii, cum în mod greșit s-a apreciat în cauză, spre deosebire de soluția adoptată prin Sentința civilă nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Examinând cererea dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și la dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 479/A/17 septembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. Z. împotriva Sentinței civile nr. 535/15 aprilie 2014 a Tribunalului Mureș, prin această din urmă hotărâre fiindu-i respinsă ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a drepturilor de prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 21 de ani și 3 luni, determinat, prin raportare la Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010, în funcție de data pensionării – luna iunie 2013, iar nu în funcție de data nașterii, cum a procedat pârâta C.P.S. a M.A.I:, prin emiterea Deciziei nr. 169901/20.09.2012.
În cauza care a format obiectul dosarului nr. 3021/102/2013 al Tribunalului Mureș, soluționată prin Sentința civilă nr. 2189/29 octombrie 2013, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. D. și s-a anulat Decizia nr. 168022/08.08.2012, emisă de pârâta C.P.S. a M.A.I:, aceasta fiind obligată să stabilească drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și 5 luni, determinat, prin raportare la Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010, în funcție de data pensionării acestuia – luna noiembrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, invocate în susținerea cererii supuse examinării în prezentul litigiu, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Din economia textului de lege evocat reiese că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire este necesar ca presupusele hotărâri potrivnice să întrunească cerința triplei identități – de cauză, de obiect și de părți, deoarece potrivit definiției date efectului de lucru judecat prin dispozițiile art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin urmare, de esența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunțate în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.
Or, astfel cum rezultă din cuprinsul Sentinței civile nr. 2189/29 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș, în privința căreia se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, reclamantul-revizuent nu a avut calitatea de parte în litigiul finalizat prin pronunțarea respectivei hotărâri, astfel că nu este întrunită cerința triplei identități pretinse de art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale cărei elemente trebuie să existe cumulativ, nefiind incident, prin urmare, nici cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 din același act normativ.
Având în vedere considerentele anterior expuse, precum și dispozițiile art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care aceasta se întemeiază, Curtea a respins cererea dedusă judecății, fiind superfluă verificarea criticilor invocate relativ la rezolvarea dată pe fondul acțiunii promovate de reclamantul-revizuent în dosarul nr. nr. 5471/102/2013, în care s-a pronunțat decizia atacată prin cererea de revizuire supusă examinării.
