Atât timp cât legiuitorul a acceptat ca orice menţiune făcută în de către judecătorul delegat să poată fi atacată în justiţie, în condiţiile legii, nu se poate accepta ca o astfel de menţiune să poată fi desfiinţată pe calea unei alte măsuri luată de judecătorul delegat.
(Secţia comercială, decizia nr. 927/8.11.1996).
Prin încheierea din 26.06.1996, judecătorul delegai la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti a admis cererea formulată de: S.C. “U. M.” – S.R.L., A. M., A. I. V, C. B., D. R., G. M., H. L, I. C, K. D, L. E, M. L., M. C., N. C, R. S. şi S. C, şi a dispus radierea menţiunii înscrise sub nr. 23.435, din 11.04.1996, din registrul comerţului.
Pentru a pronunţa această încheiere, s-au reţinut următoarele: S.C. “U. M.” – S.R.L. s-a constituit la data de 21.04.1992, prin asocierea a 25 persoane fizice, cu un aport egal şi proporţional la capitalul social, societatea fiind autorizată să funcţioneze prin sentinţa civilă nr. 2519 bis din 6.05.1992 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a dobândit personalitate juridică prin înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti, la data de 12.06.1992.
Ulterior, părţile au cesionat diverse părţi sociale către asociatul T. C. V, care, prin aceste contracte de cesiune, a dobândit o cotă majoră de participare la capitalul social.
Situaţia respectivă a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 1.381 din 23.06.1995, pronunţată de T.M.B. – secţia comercială, rămasă definitivă şi irevocabilă.
în baza acestei hotărâri, judecătorul delegat, la data de 11.04.1996, a admis cererea formulată de T. C. V. şi a dispus înscrierea menţiunii în registrul comerţului privind modificarea contractului şi statutului societăţii, ocazie cu care a avut în vedere şi contractele de cesiune precizate, cât şi procesul verbal al adunării generale a asociaţilor S.C. “U. M.” – S.R.L.
în continuarea motivării încheierii se susţine că modificarea contractului şi statutului societăţii comerciale poate fi făcută numai prin actul adiţional, că o hotărâre judecătorească nu poate să suplinească acordul de voinţă al părţilor, că toate cele 12 contracte de cesiune, încheiate în perioada 23.02.1993 şi 16.01.1995, au fost făcute cu încălcarea dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990, în final, susţinându-se că, prin înscrierea menţiunii înregistrate sub nr. 23.435 din 11.04.1996, au fost prejudiciate drepturile asociaţilor reclamanţi, astfel că, în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus radierea menţiunii înregistrate.
împotriva susmenţionatei încheieri, asociatul T. C.V. a formulat cale de atac, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 26/1990.
Cu privire Ia această cale de atac, se susţine că este recurs, cu toate consecinţele ce decurg din aplicarea dispoziţiilor art. 304 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Această susţinere este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 26/1990, şi motivată prin aceea că Legea nr. 26/1990 este o lege specială, care prevede expres că măsurile luate prin încheierea dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului poate fi atacată numai cu recurs.
Susţinerea nu poate fi primită, deoarece, prin modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993 – apărută ulterior Legii nr. 26/1990, s-a înfiinţat şi calea de atac a apelului, astfel că şi încheierile date de judecătorul delegat urmează a beneficia de dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia judecării apelului, intimaţii au cerut suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 şi 2 Cod proc. civilă, indicând, detaliat, motivele pentru care se cere această suspendare.
Cererea de suspendare nu poate fi primită, deoarece, din verificarea motivelor invocate şi a actelor depuse, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 244 pct. 1 şi 2 Cod proc. civilă, care să justifice suspendarea judecării apelului.
în susţinerea motivului esenţial de apel, partea arată că, în mod nefondat, judecătorul delegat a dispus radierea menţiunilor pe care le făcuse în temeiul unei hotărâri definitive şi irevocabile, deoarece încheierea respectivă nu a fost atacată, potrivit legii, de o parte interesată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, cât şi din cuprinsul încheierii atacate, rezultă că s-a pronunţat în cauză sentinţa civilă nr. 1.381 din 23.06.1995, de către secţia comercială a T.M.B, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă.
în baza acestei hotărâri, la data de 20.04.1996, judecătorul delegat a admis cererea asociatului T. C. V, şi a dispus înscrierea menţiunii în Registrul Comerţului, privind modificarea contractului şi statutului societăţii, precum şi a cuantumului capitalului social.
în raport de situaţia de fapt mai înainte arătată, problema care se pune este aceea dacă o încheiere prin care se dispune o măsură poate fi modificată printr-o altă încheiere sau poate fi atacată de partea interesantă, în condiţiile prevăzute de lege.
Legea nr. 26/1990 admite, prin art. 6, posibilitatea înregistrării menţiunilor şi în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, iar potrivit art. 25 din Legea nr. 26/ 1990, orice parte nemulţumită poate ataca o astfel de încheiere.
Toate motivele prin care s-a dispus radierea menţiunilor ar fi putut fi discutate numai în cadrul unei căi de atac formulată de partea interesată împotriva menţiunii luată prin încheierea respectivă.
Atât timp cât legiuitorul a acceptat ca orice menţiune făcută în Registrul Comerţului de către judecătorul delegat să poată fi atacată în justiţie, în condiţiile legii, nu se poate accepta că o astfel de menţiune să poată fi desfiinţată pe calea unei alte măsuri luate de judecătorul delegat.
Cu privire la celelalte susţineri din apel, urmează a se constata întemeiate, pentru că apelantul T. C. V. a făcut dovada, atât prin actele de cesiune, cât şi prin hotărârea judecătorească menţionată, că a dobândit o cotă de participare de 54,08 % la capitalul social al societăţii şi nici un asociat nu a contestat valabilitatea contractelor de cesiune.
La adunarea generală din 16.02.1995 s-au discutat contractele de cesiune în formă autentică, s-a reţinut că cei 11 asociaţi – respectiv petenţii în cererea de radiere – au refuzat întocmirea unui act adiţional autentic, astfel că hotărârea în constatare, pronunţată în contradictoriu cu toate părţile, rămasă definitivă şi irevocabilă, suplineşte, în mod legal, consimţământul acestora.
Din economia Legii nr. 26/1990, se poate reţine că aceasta nu impune nici un fel de interdicţie a actelor ce justifică înscrierea unei menţiuni, cu atât mai mult a unei hotărâri judecătoreşti, legea obligând, prin art. 21 lit. h, raportat la art. 16, înregistrarea oricăror modificări privitoare la faptele intervenite în desfăşurarea activităţii.
De altfel, susţinerile intimaţilor cu privire la respingerea apelului, motivat pe faptul că în realitate nu a avut loc nici o adunare generală, că sentinţa pronunţată de T.M.B. nu este definitivă şi că este şi nelegală, nu pot fi primite, pentru că, pe de o parte, hotărârea adunării generale nu a fost atacată în condiţiile art. 90 din Legea nr. 31/1990, iar, pe de altă parte, hotărârea judecătorească menţionată a devenit definitivă şi irevocabilă.
Faţă de cele de mai sus, apelul fiind întemeiat, urmează a fi admis şi, în condiţiile prevăzute de art. 296 Cod proc. civilă, să se schimbe în întregime încheierea din 26.06.1996, în sensul de a se respinge cererea de radiere, ca nefondată.
Notă: în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
Referitor la Legea nr. 26/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 17.
