Potrivit art. 252 alin. (1) C.muncii, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 11161 din 22 noiembrie 2012
La data de 13.01.2012 contestatorul B.D. a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. 82/1/472/12.12.2011 emisă de S.C.R.E.I.RCF S.R.U. Craiova, prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 5% pe timp de o lună, și a solicitat anularea deciziei de sancționare mai sus menționată, obligarea angajatorului să-i restituie sumele reținute în baza acestei decizii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea faptei pe data de 3.11.2011, iar pe data de 8.11.2011 era deja întocmit dosarul de cercetare nr. 117. în aceste condiții, termenul limită de a dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare era 3.12.2011, or, decizia de sancționare a fost emisă pe data de 12.12.2011.
Pe fondul cauzei, contestatorul arată că decizia este neîntemeiată.
La data de 28.02.2012, unitatea intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că raportul șefului stației Strehaia nr. 117/2011 a fost întocmit la data de 8.11.2011, raportul privind sancționarea reclamantului întocmit de șeful RC Craiova și înregistrat sub nr. 82/1/407/2011 a fost întocmit la data de 18.11.2011, dată la care Directorul Sucursalei Regionale CF Craiova, în calitate de angajator, a luat la cunoștință de neconformitatea respectivă.
Decizia de sancționare a fost emisă la data de 12.12.2011, deci în termenul legal de 30 zile prevăzute de Codul muncii.
Prin sentința nr. 4054 din 26.06.2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare nr. 82/1/472/12.12.2011 și s-a admis contestația, s-a anulat decizia de sancționare emisă de intimată.
A fost obligată intimata să restituie contestatorului B.D. sumele reținute în baza deciziei și să îi plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 82/1/472/12.12.2011 emisă de S.C.R.E.I.RCF S.R.U. Craiova, contestatorului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de reducere a salariului cu 5% pe timp de o lună, motivat de faptul că la verificarea instalațiilor de telecomunicație nu a observat și nu a confirmat în RRILSC faptul că telefonul nu funcționează, încălcând prevederile Regulamentului 005 (anexa 2) și nu a înregistrat dispozițiile CCT nr. 49 la 13,37 și 73 la 15,03 în data de 3.11.2011. De asemenea, nu a respectat prevederile din instrucția de manipulare a instalațiilor TE. La cercetarea preliminară contestatorul nu a solicitat prezența organului de sindicat, iar în nota de relații nu și-a recunoscut vinovăția.
Cu privire la excepția tardivității, asupra căreia instanța s-a pronunțat cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.proc.civ., s-a constatat că potrivit art. 252 alin. (1) C.muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța a considerat că angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii la data de 3.11.2011, când a desemnat persoana împuternicită să efectueze cercetarea prealabilă pentru săvârșirea abaterii disciplinare, conform registrului de dispoziții RC, poziția 74, prin care seful de stație a fost împuternicit să efectueze cercetarea disciplinară și să înainteze dosarul până la data de 7.11.2011.
Raportat la acest termen, decizia de sancționare emisă pe data de 12.12 2011 a fost considerată tardivă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C.R.E.I.RCF S.R.U. Craiova.
în motivarea recursului s-a criticat modul de soluționare a excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare, arătându-se că raportul privind sancționarea contestatorului a fost întocmit de șeful ierarhic la 18.11.2011, dată de la care conducerea unității a luat cunoștință de săvârșirea abaterii, astfel că decizia de sancționare a fost emisă în termen.
Recurentul a adus critici și cu privire la temeinicia deciziei de sancționare, descriind fapta și atribuțiile de serviciu ale contestatorului care au fost nesocotite.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 252 alin. (1) C.muncii obligă angajatorul să aplice sancțiunea disciplinară în termen de 30 zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Din interpretarea acestui text rezultă că termenul de 30 de zile calendaristice se calculează în raport cu data când angajatorul primește raportul de cercetare disciplinară prin care fapta salariatului este calificată ca abatere disciplinară, iar nu de la data când fapta a fost săvârșită. Această interpretare se întemeiază pe natura juridică a conceptelor utilizate de legiuitor pentru calculul celor două termene și anume data săvârșirii faptei (care poate fi sau nu abatere disciplinară) și data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare. Folosirea în același text a noțiunilor de „faptă” (care poate fi licită sau ilicită) și de „abatere disciplinară” (care este întotdeauna ilicită) duce la concluzia că trebuie distins între cele două momente în timp.
Aceeași concluzie rezultă și din dispozițiile art. 252 alin. (2) C.muncii, care distinge între faptă și abatere disciplinară, referindu-se la „descrierea faptei care constituie abatere disciplinară”.
Un argument de logică juridică este și cel dedus din redactarea dispozițiilor art. 75 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cu care sancțiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Se poate constata că în timp ce în cazul funcționarilor publici legiuitorul utilizează o singură calificare juridică – aceea de abatere disciplinară -, în cazul salariaților Codul muncii operează cu două noțiuni distincte ca natură juridică, și anume faptă și abatere.
în același sens este și interpretarea dată de înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 252 alin. (1) C.muncii, prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 în dosarul nr. 15/2012, prin care s-a stabilit că momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
Față de aceste considerente, se constată că tribunalul a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale arătate, apreciind greșit că sancțiunea disciplinară a fost tardiv aplicată de către angajator.
Astfel, raportul șefului stației Strehaia nr. 117/2011 a fost întocmit la data de 8.11.2011, iar raportul privind sancționarea reclamantului întocmit de șeful RC Craiova și înregistrat sub nr. 82/1/407/2011 a fost întocmit la data de 18.11.2011, dată la care directorul Sucursalei Regionale CF Craiova, în calitate de angajator, a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii.
Decizia de sancționare a fost emisă la data de 12.12.2011, în termenul legal de 30 zile prevăzut de Codul muncii, termen care a început să curgă de la data de 18.11.2011.
Constatând că tribunalul a soluționat greșit cauza în temeiul unei excepții, fără a fi cercetat fondul, potrivit art. 312 alin. (5) C.proc.civ. se va admite recursul angajatorului, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, care va analiza temeinicia aplicării sancțiunii disciplinare.
(Judecător Gabriela Ionescu)
