Este admisibil recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus înscrierea menţiunii privind transformarea unei în filială a altei societăţi comerciale, dacă între momentul depunerii cererii de înscriere şi momentul soluţionării acesteia, părţile şi-au comunicat hotărârea de revenire asupra măsurii de transformare.
(Secţia comercială, decizia nr. 185/11.03.1992)
Prin încheierea din 26.12.1991, s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului, în baza cererii formulate de S.C. „T.” S.A. Bucureşti, a menţiunii care priveşte cap. II pct. 18 din cererea iniţială de înmatriculare intitulată „sucursale sau filiale din ţară”, în sensul că firma va avea denumirea „Societatea Comercială „T.” S.A. – Filiala Nehoiu”.
La cerere a fost anexat un extras din procesul-verbal nr. 5/17.09.1991 al Consiliului împuterniciţilor Statului, prin care s-a pus în discuţie fuzionarea Societăţilor Comerciale „D.” S.A. Nehoiu cu Societatea „T.” S.A, în urma acestei fuzionări S.C. „D.” S.A. Nehoiu devenind Filiala Societăţii Comerciale „T.” S.A. Bucureşti. De asemenea, au mai fost depuse extras din procesul-verbal C.I.S. nr. 6/1.09.1991 al Societăţii Comerciale „D.” S.A, Ordinul Ministerului Industriilor nr. 6.679/1991 şi bilanţul celor două societăţi.
împotriva încheierii din 26.12.1991, prin care s-a dispus înscrierea menţiunii, S.C. „D.” S.A. a declarat recurs, motivând că, greşit, s-a dispus înscrierea menţiunii privind transformarea S.C. „D.” S.A. Nehoiu în filială a S.C. „T.” S.A, ca urmare a hotărârii C.I.S. de fuzionare, întrucât, încă înainte de înscrierea menţiunii C.I.S.-ului, S.C. „D.” S.A. a revenit asupra acordului dat pentru fuzionare, astfel cum a comunicat prin telexul din 11.12.1991.
Recursul este fondat.
în adevăr, între momentul depunerii cererii prin care S.C. „T.” S.A. a solicitat înscrierea menţiunii privind transformarea S.C. „D.” S.A. în filială a sa, ca urmare a fuzionării, şi momentul în care s-a dispus, prin încheiere, înscrierea menţiunii, intimatei i s-a comunicat hotărârea S.C. „D.” S.A. de revenire asupra măsurii de fuzionare, comunicare ce nu a fost depusă la Registrul Comerţului.
Această cerere ar fi fost de natură să-1 pună pe judecătorul delegat în situaţia de a cita părţile, pentru clarificarea poziţiilor lor faţă de înscrierea menţiunii.
Mai este de observat că în cererea de înscriere a menţiunii nu se face referire la fuzionare, ci se menţionează, la denumirea firmei, că aceasta se va numi S.C. „T.” S.A. – filiala Nehoiu, ceea ce a fost de natură să creeze confuzii asupra obiectului cererii.
Termenul de fuzionare a fost folosit impropriu, din actele anexate la cererea de înscriere a menţiunii rezultând că s-a avut în vedere, ca operaţie juridică, comasarea.
In aceste condiţii, este de reţinut că, în conformitate cu Decretul nr.250/ 1991, Consiliul împuterniciţilor Statului putea să hotărască comasarea, însă această măsură nu putea fi dispusă decât în condiţiile Legii nr. 15/1990 (art. 12), combinat cu art. 212 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, C.I.S.
hotărăşte în toate problemele privind activitatea societăţii comerciale, cu excepţia celor care, potrivit legii, sunt date în competenţa altor organe.
în acelaşi sens, art. 17 din Legea nr. 15/1990 prevede ca atribuţie în sarcina Guvernului sau a administraţiei locale de stat organizarea societăţilor comerciale, fără să distingă dacă organizarea priveşte numai unităţile economice, care se organizează ca atare dintre fostele unităţi economice înfiinţate anterior apariţiei legii de organizare.
Faţă de aceste argumente, se impune admiterea recursului, în conformitate cu art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, şi radierea menţiunii.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 250/1991 privind modificarea statutelor unor societăţi comerciale cu capital integral de stat (publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 25 aprilie 1991), nu mai este în vigoare.
în legătură cu Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de Ia speţa nr. 5. Referitor la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
