Deliberând asupra apelului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin s.p. nr. 156/2009 a Judecatoriei Valenii de Munte, s-au respins cererile de revizuire formulate de revizuientii S.P.I. si D.H.C., în contradictoriu cu intimatii S.C. I S.A. si P.T.G.
Fiecare din revizuienti au fost obligati la câte 10 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca în sedinta publica din 12 octombrie 2009 revizuientii nu au solicitat probe in dovedirea motivelor de revizuire invocate în cererile lor.
Este adevarat ca, în aceeasi sedinta publica, aparatorul revizuentilor a aratat ca acestia sunt nemultumiti de pedepsele aplicate, precizand ca nu sunt ei autorii infractiunilor, însa instanta de fond a constatat ca aceste motive nu se regasesc printre cazurile de revizuire prevazute de art. 394 alin.1 cod procedura penala.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel revizuientul S.P..
În motivarea apelului, acesta a aratat ca nu a savârsit infractiunea de tâlharie, ci se face vinovat de savârsirea infractiunii de furt calificat.
A mai aratat apelantul ca judecatorul care a pronuntat sentinta în fond a solutionat si cererea de revizuire.
Tribunalul, examinând hotarârea apelata în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 371 C.p.p., constata ca apelul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Revizuentii au formulat cerere de revizuire împotriva s.p. nr. 194/11.06.2007 a Judecatoriei Valenii de Munte, prin care au fost condamnati la pedepse cu închisoarea pentru comiterea infractiunii de tâlharie.
Prin d.p. nr. 376/07.12.2007 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul condamnatilor, a fost desfiintata în parte în latura penala sentinta atacata, sub aspectul limitelor aplicarii pedepsei accesorii.
De asemenea, prin d.p. nr. 348/04.04.2008 a Curtii de Apel Ploiesti au fost admise recursurile condamnatilor, casate în parte, în latura penala, s.p. nr. 194/2007 si d.p. nr. 376/2007, fiind redus cuantumul pedepselor aplicate celor doi.
Din examinarea sentintei penale împotriva careia a fost formulata cererea de revizuire, se constata ca în compunerea completului a intrat domnul judecator V. T.
De asemenea, acelasi domn judecator a intrat în componenta completului care a pronuntat sentinta atacata, prin care s-a solutionat cererea de revizuire.
Tribunalul constata astfel ca în cauza era incident cazul de incompatibilitate prevazut de art. 47 alin. 1 C.p.p., potrivit caruia judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze într-o cale de atac.
Textul legal face referire la o cale de atac, nespecificând natura acesteia, de cale de atac ordinara sau extraordinara, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa faca distinctie.
Cum revizuirea este o cale de atac, judecatorul care a pronuntat sentinta de condamnare nu mai poate solutiona aceasta cale de atac împotriva sentintei.
Prin urmare, sentinta atacata este lovita de cazul de nulitate absoluta prev. de art. 197 alin. 2 C.p.p., potirvit caruia dispozitiile privitoare la compunerea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Fata de aceasta împrejurare, Tribunalul urmeaza ca în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.p.p. sa admita apelul condamnatului, sa desfiinteze sentinta primei instante si sa dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, în complet legal constituit.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmeaza sa ramâna în sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu urmând sa fie avansat din fondurile Min. Justitiei.
