Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.x/2011, reclamantul FG. a chemat în judecată pe pârâţii V.D. şi V. A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2400 lei reprezentând contravaloarea fructelor culese de pe următoarele suprafeţe de teren, proprietatea reclamantului:
– suprafaţa de 700 m.p. categorie livadă, înscrisă în titlul de proprietate nr.x/2009 (solicită recolta pe anul 2010);
– suprafaţa de 700 m.p. categoria fâneaţă, înscrisă în acelaşi titlu de proprietate (solicită contravaloarea recoltei pe ultimii 3 ani);
– suprafaţa de 1 ha teren categoria agricol, situat în zona de câmpie şi înscrisă în titlul de proprietate nr.105223 din 13.04.2009 (solicită contravaloarea recoltei pe anul 2010).
În motivarea în fapt a acţiunii reclamantul arată că deţine aceste suprafeţe de teren de pe urma
def.Z St. G, iar pârâţii profitând de faptul că locuieşte în altă localitate, au cules fără acordul reclamantului fructele de pe respectivele suprafeţe de teren.
Acţiunea nu a fost întemeiată în drept, indicându-se doar art.112 din codul de procedură civilă, care se referă la cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei copia titlului de proprietate nr.105221 din 13.04.2009 şi copia titlului de proprietate nr.105223 din 13.04.2009.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 203 lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată din data de 01.04.2011 s-a prezentat pârâta VA care a învederat instanţei că stăpâneşte terenurile în urma unei înţelegeri avute cu numitul ZN, în prezent decedat şi respectiv cu moştenitorul acestuia ZG, care la rândul lor pretind drepturi asupra terenurilor respective.
La termenul de judecată din data de 03.06.2011 s-a pus în discuţie calitatea procesuală activă a reclamantului, în raport de susţinerile acestuia în sensul că este proprietarul terenurilor de pe care solicită contravaloarea recoltei şi faţă de situaţia ce rezultă din cuprinsul titlurilor de proprietate depuse la dosar.
Reclamantul a precizat că F M – persoana înscrisă ca titular în cele două titluri de proprietate în calitate de moştenitoare a def. ZSt. G – a fost cea de-a doua soţie a tatălui reclamantului F P, acesta din urmă moştenind-o în calitate de soţ supravieţuitor. A mai precizat reclamantul că tatăl său F P nu a fost singurul moştenitor al def.FM, ci a în concurs cu colateralii privilegiaţi însă, pe rolul instanţelor au existat mai multe încercări de partajare, nici una dintre acestea nefiind finalizată. Susţine că nu a dezbătut la rândul său succesiunea de pe urma tatălui F P.
Referitor la susţinerile pârâtei în sensul că deţine terenurile prin înţelegere cu numitul Z N, actualmente decedat, instanţa reţine că Z N a avut vocaţie succesorală la succesiunea def.F M.
Faţă de această situaţie, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Excepţia este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit disp.art.483 cod civil, „fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile…, se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune”.
Potrivit disp.art.485 „posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună credinţă”, buna credinţă fiind definită în disp.art.486 din codul civil, ca fiind posesia exercitată „ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute”.
Rezultă aşadar că, acţiunea de faţă, respectiv în obligarea pârâţilor să plătească contravaloarea fructelor obţinute de pe anumite terenuri putea fi formulată doar de către persoana care făcea dovada dreptului său exclusiv de proprietate cu privire la terenurile respective.
În speţă terenurile sunt înscrise în titlurile de proprietate emise pe numele titularului F M, în calitate de moşt.a def.Z St. G, iar reclamantul nu a făcut nici o dovadă cu privire la dobândirea acestor terenuri prin de pe urma titularului dreptului de proprietate.
Aşa cum s-a arătat, F M a fost cea de-a doua soţie a tatălui reclamantului şi în această situaţie, pentru a dobândi proprietatea bunurilor ce au aparţinut acesteia, trebuia să fie făcută dovada acceptării si dobândirii moştenirii de către tatăl reclamantului ca soţ supravieţuitor, iar de pe urma acestuia, de către reclamant, în calitate de fiu.
Această dovadă nu s-a făcut în speţă, iar din susţinerile părţilor rezultă că procedura succesorală de pe urma def.F M este una litigioasă si nu s-a finalizat până în prezent printr-o hotărâre irevocabilă.
În atare situaţie reclamantului nu poate pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor menţionate în acţiune si nici nu poate invoca posesia de bună credinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.486 din codul civil, în determinarea bunei credinţe, ca şi condiţie de dobândire a fructelor de către posesor.
Pentru aceste considerente instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi în consecinţă, în baza art.483 din codul civil, va respinge acţiunea ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
M.Şt.
3
