Potrivit art. 40 alin. (1) C.muncii , angajatorul are dreptul exclusiv de a stabili atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat şi de da dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, precum şi de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
Aşa după cum s-a precizat mai sus, recurentului-contestator nu i s-au atribuit sarcini noi ce nu ar fi intrat în atribuţiile postului de controlor de gestiune, ci doar i s-a solicitat săptămânal să efectueze controale şi monitorizări, ale căror rezultate să fie menţionate şi aduse la cunoştinţa superiorilor printr-un raport corespunzător.
De altfel, aşa cum s-a precizat şi în întâmpinarea depusă de către intimată, recurentul-reclamant a mai fost sancţionat disciplinar pentru abateri asemănătoare repetate, situaţie faţă de care se justifică măsura luată de către intimată în sensul desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2533 din 9 decembrie 2011
Prin acțiunea înregistrată la data de 3.02.2011, contestatorul B.I. a chemat în judecată intimata SC V. SA, solicitând anularea deciziei nr. 21/27.01.2011, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea contestației s-a susținut de către contestator că lucrează în unitatea intimată din anul 2007, în funcția de controlor de gestiune, însă în luna iulie a anului 2010, în timp ce se afla în concediu de odihnă, i-a fost trimis pe e-mail „raportul de gestiune din aria de supraveghere”, ce cuprindea sarcini privind monitorizarea activităților de acces și securitate, achiziții și contracte, administrarea numerarului, producție, mentenanță, logistică, administrare documente, protecția mediului în unitate. S-a mai susținut că aceste atribuții sunt specifice funcției de auditor, iar intimata avea angajat un auditor. Contestatorul a mai susținut că, deși avea foarte mult de lucru, a încercat în prima lună să efectueze aceste activități suplimentare, însă raportul său a fost apreciat ca necorespunzător în proporție de 90%.
Contestatorul a mai susținut în contestație că s-a urmărit îndepărtarea sa din unitate, fiind lansat un anunț pentru ocuparea postului său încă înainte de a fi sancționat prima dată. Astfel, i-au fost aplicate 3 sancțiuni pentru aceeași faptă, fiind vorba doar de neefectuarea raportului de evenimente, respectiv avertisment la data de 11.10.2010 și reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună la data de 10.11.2010.
La data de 10.03.2011 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
– contestatorul nu a fost sancționat disciplinar de mai multe ori pentru aceeași abatere, ci pentru abateri asemănătoare, repetate;
– contestatorul a fost angajatul societății intimate în funcția de controlor gestiune centru de profit, iar din 26.07.2010 avea ca sarcină de serviciu întocmirea și transmiterea săptămânală a „Raportului de evenimente din aria de supraveghere” către directorul executiv CP P. și către directorul național intern și control de gestiune;
– pentru netransmiterea rapoartelor aferente săptămânilor 30, 31, 32 și 34 din 2010, prin decizia nr. 35/11.10.2010 contestatorul a fost avertizat în scris că trebuie să respecte sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului;
– pentru netransmiterea rapoartelor aferente săptămânilor 37, 38, 39, 40 și 41 din 2010, prin decizia nr. 36/10.11.2010 a fost sancționat cu reducerea salariului cu 5% pe o lună; cu toate acestea, nici în săptămânile 42-51 ale anului 2010 contestatorul nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu ce-i reveneau, situație ce a continuat și la începutul anului 2011;
– în aceste condiții, s-a emis decizia nr. 21/27.01.2011 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă;
– contractul de muncă al contestatorului a fost desfăcut disciplinar, și nu pentru necorespundere profesională, contestatorul fiind singurul dintre cei 9 controlori de gestiune care a refuzat să întocmească și să transmită raportul;
– activitatea desfășurată de către contestator în cadrul societății se diminuase, neacoperind o normă întreagă.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1423/27.06.2011 a respins contestația, reținând următoarele:
Contestatorul a devenit angajatul societății intimate din data de 1.06.2007, pe perioadă nedeterminată, în funcția de „controlor intern de gestiune” în cadrul sediului secundar din Pitești.
La data de 27.01.2011 s-a emis de către intimată decizia nr. 21, prin care a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, începând cu data de 1.02.2011. Din conținutul deciziei reiese că s-a dispus sancționarea contestatorului pentru neîntocmirea și netransmiterea „Raportului de evenimente din aria de supraveghere” pe o perioadă de 10 luni (respectiv pentru săptămânile 42-51 ale anului 2010 și pentru săptămâna 1 a anului 2011), ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu.
Anterior emiterii deciziei de sancționare contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile și și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretinsele abateri printr-o notă explicativă.
După cum reiese din această notă explicativă și din răspunsurile la interogatoriu ale contestatorului, acesta susține că întocmirea „Raportului de evenimente din aria de supraveghere” nu constituie atribuțiunea sa, care să fie prevăzută în fișa postului său.
Contestatorul a înțeles să conteste astfel decizia de concediere, susținând că în realitate s-a dorit de către conducerea societății îndepărtarea sa din unitate.
Potrivit art. 247 alin. (2) C. muncii, republicat, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
S-a susținut de către angajator că prin fapta sa contestatorul a încălcat pct. 3.1 lit. b), c), i), pct. 3.2. lit. a) și d), pct. 3.5 lit. b) din fișa de post, art. 33, 34 și 49 din Regulamentul intern, precum și prevederile contractului individual de muncă și ale Codului muncii.
Potrivit pct. 3.1 lit. b), c) și i) din fișa postului, contestatorul răspundea de organizarea activității de control de gestiune a societății, la nivelul ariei patrimoniale avute în supraveghere, de organizarea și derularea misiunilor de control de gestiune planificate conform Planului de Control de Gestiune sau inopinate și prezentarea rezultatelor misiunii persoanelor responsabile de administrarea patrimoniului și răspundea de îndeplinirea misiunilor din Planul anual de activitate din aria de responsabilitate.
Potrivit pct. 3.2. lit. a) și d) din fișa postului, contestatorul avea sarcina de a răspunde de aplicarea politicilor/ standardelor/ regulamentelor de control de gestiune și de a răspunde de întocmirea situațiilor și raportărilor solicitate de Coordonatorul Control Gestiune, iar potrivit pct. 3.5 lit. b) din aceeași fișă de post contestatorul avea obligația de a întocmi și transmite rapoarte la solicitarea șefului, la termenele cerute de acesta.
Toate aceste obligații au fot însușite de către contestator prin semnarea fișei postului la data de 15.01.2009.
Contestatorul a susținut că întocmirea acestui raport nu era o sarcină care să-i fi fost prevăzută în fița postului său, fiind atribuție a auditorului societății.
Instanța a apreciat că cele susținute de către contestator nu corespund realității, întocmirea și transmiterea raportului fiind chiar finalitatea activității sale de controlor de gestiune, activitate care se circumscrie textelor sus-menționate din fișa postului.
în aceste condiții, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina contestatorului reprezintă abatere disciplinară.
în privința sancțiunii aplicate, s-a constatat că și aceasta a fost corect determinată de către angajator, în condițiile în care contestatorul a mai fost anterior sancționat disciplinar cu avertisment scris și cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună.
împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs contestatorul B.I., criticând-o pentru nelegalitate fără a invoca vreun temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C.proc.civ., după cum urmează:
– în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond, reținând în mod eronat că prin semnarea fișei de post la data de 15.01.2009 și-a însușit noile atribuții; în realitate, acesta avea funcția de controlor de gestiune și intimata a extins în mod nejustificat atribuțiile sale de serviciu, ceea ce echivalează cu o schimbare a felului muncii, situație inadmisibilă atâta vreme cât nu există niciun fel de modificări ale contractului de muncă sau un act adițional în acest sens;
– se precizează că, atâta vreme cât nu existau în fișa postului noile atribuții de serviciu, nu poate fi vorba de abatere disciplinară care să justifice sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă, sens în care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației sale.
S-a formulat întâmpinare de către intimata SC V. SA prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că în mod legal s-a pronunțat instanța de fond atâta vreme cât acesta a refuzat în mod categoric și neîntemeiat să-și îndeplinească atribuțiile deja existente și prevăzute în fișa de post și de a nu respecta dispozițiile superiorilor ierarhici, iar susținerea că există sarcini noi care exced fișei postului nu poate fi luată în considerare atâta vreme cât și-a asumat personal exercitarea acestor sarcini; în plus, acesta a mai fost sancționat disciplinar de mai multe ori pentru abateri asemănătoare.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-contestator, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
în mod legal s-a pronunțat instanța de fond atunci când a respins contestația formulată de către recurent, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 247 alin. (2) C.muncii , în sensul abaterii disciplinare care este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin aceea că a încălcat regulamentul intern, contractul individual de muncă, precum și ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Practic, prin criticile sale, se invocă de către recurentul-contestator faptul că nu poate exista abatere disciplinară atâta vreme cât acesta nu avea atribuții în fișa postului cu privire la care s-a reținut încălcarea acestora, însă din înscrisurile depuse la dosar se reține tocmai contrariul și anume că aceste atribuții au fost însușite de către recurentul-contestator prin semnarea fișei postului la data de 15.01.2009, situație necontestată de către acesta și care, în mod evident, produce consecințe juridice fiind un acord valabil între ambele părți.
Pe de altă parte, în mod legal a reținut prima instanță că recurentul refuza să îndeplinească activitățile de control săptămânal, să întocmească și să transmită „raportul de evenimente din aria de supraveghere”, iar toți controlorii de gestiune din punctele de lucru sunt subordonați profesional direct Coordonatorului Național Control Gestiune, care la rândul său se subordonează direct Directorului Național Audit Intern și Control de Gestiune.
Astfel, potrivit art. 40 alin. (1) C.muncii , angajatorul are dreptul exclusiv de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat și de da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, precum și de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
Așa după cum s-a precizat mai sus, recurentului-contestator nu i s-au atribuit sarcini noi ce nu ar fi intrat în atribuțiile postului de controlor de gestiune, ci doar i s-a solicitat săptămânal să efectueze controale și monitorizări, ale căror rezultate să fie menționate și aduse la cunoștința superiorilor printr-un raport corespunzător.
De altfel, așa cum s-a precizat și în întâmpinarea depusă de către intimată, recurentul-reclamant a mai fost sancționat disciplinar pentru abateri asemănătoare repetate, situație față de care se justifică măsura luată de către intimată în sensul desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 312 și art. 316 C.proc.civ., precum și art. 291 C.muncii , a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator.
(Judecător dr. Daniel Radu)
