Potrivit acestuia prin concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului se înţelege încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin. (2) această desfiinţare a locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1406 din 21 Februarie 2011
Prin sentința nr. 1797 din 7.09.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 1618/101/2010 a fost respinsă contestația formulată de contestatorul B.V.O., împotriva dispoziției de concediere nr. 54/22.02.2010 emisă de intimata Primăria comunei Cujmir, județul Mehedinți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut :
Contestatorul B.V.O. a fost angajatul Primăriei comunei Cujmir, fiind numit din data de 1.05.2006 în funcția de referent-arhivar I, prin dispoziția nr. 327/02 mai 2006 a Primăriei comunei Cujmir județul Mehedinți.
La data de 16.03.2010 contestatorului i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul articolului 65 C. muncii, prin dispoziția nr. 54/22.02. 2010 a Primăriei comunei Cujmir județul Mehedinți, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii individuale a acestuia, generată de desființarea efectivă a postului ocupat.
Potrivit art. 65 alin. (1) C. muncii prin concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului se înțelege încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin. (2) această desființare a locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din probatoriul administrat în cauză la instanța de fond s-a reținut că, în cadrul Primăriei Cujmir a avut loc o desființare efectivă a postului ocupat de contestator, respectiv de referent arhivar I, ce s-a întemeiat pe o cauză reală și serioasă constând în deficitul bugetar și care a impus necesitatea adoptării unor măsuri urgente la nivelul intimatei, menite să asigure reducerea cheltuielilor și încadrarea acestora în veniturile estimate a fi încasare în următoarele 12 luni.
Astfel, prin hotărârea nr. 6 /17.02.2010 emisă de Consiliul Local al comunei Cujmir s-a aprobat bugetul local al comunei Cujmir pentru anul 2010 precum și numărul maxim de posturi finanțate de la bugetul local al comunei Cujmir iar prin hotărârea nr. 10/17.02.2010 a fost aprobată organigrama și statul de funcții pentru aparatul de specialitate al Primarului comunei Cujmir și Serviciul Public Comunitar de Evidență Informatizată a Persoanei.
Din analiza și compararea organigramelor și statelor de funcții anterioare și ulterioare concedierii contestatorului reiese că, în cauză, au fost respectate dispozițiile legale sus menționate, referitoare la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Astfel, la solicitarea instanței de fond, intimata a înaintat cu adresa nr. 3206/09 august 2010 statul nominal de funcții anterior datei de 16.03.2010 precizând totodată că în acest stat de funcții, exista postul de referent arhivar I deținut de contestator și statul nominal de funcții, ulterior datei de 16.03.2010, în care postul deținut de petent nu mai există, ca urmare a reorganizării activității aparatului de specialitate al Primarului comunei Cujmir.
Susținerea contestatorului că desființarea postului nu este efectivă întrucât atribuțiile sale au fost preluate de o altă persoană, este neîntemeiată, întrucât acesta nu este un motiv pentru a se aprecia că, desființarea postului nu este efectivă.
împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs contestatorul B.V. O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în acest sens a arătat că desființarea postului nu este afectată în condițiile în care a fost îndeplinită funcția de referent-arhivar și posedă atestat pentru specializarea arhivistică și postul a fost ocupat prin concurs.
Neputându-se desființa arhiva și unitatea având obligații instituite prin lege în probleme de arhivistică trebuia ca instanța să rețină că, atribuțiile sale au fost preluate de altă persoană și desființarea postului nu a fost efectivă.
A mai arătat că locul său de muncă nu a dispărut ca necesitate funcțională, în condițiile în care atribuțiile sale au fost preluate de un alt salariat care nici nu are specializare în arhivistică.
Prin observarea statului de funcții și a organigramei anterior și ulterior concedierii a reieșit că în statul de funcții pentru aparatul contractual anterior concedierii erau înscrise doar posturi de referent și după concediere rămâne un singur post de referent I și nu este nici o mențiune că s-a desființat postul său de arhivar, ci postul de referent ocupat de D.C.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
în drept și-a întemeiat cererea pe art. 304 pct. 9 și 3041 C.proc.civ.
Cu privire la aceste motive nu s-a depus întâmpinare.
Recursul a fost admis.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că aceasta este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
A reținut că sunt întemeiate criticile recurentului contestator, în sensul că desființarea postului nu este efectivă, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 65 C. muncii .
Sub acest aspect instanța de fond a făcut în cauză o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale relevante pentru soluționarea justă a cauzei.
Cu toate că prin dispoziția contestată se face referire la desființarea unui post de referent I din statul de funcții al primăriei Cujmir, prin întâmpinare (filele 13-15 dosar fond), intimata arată că se restructurează un post de referent-arhivar I ocupat de recurentul contestator, iar din notificarea (fila 23, dosar fond) trimisă către Agenția de Ocupare și Formare a Forței de Muncă Mehedinți a rezultat că se solicită sprijinul pentru redistribuirea unui post de referent arhivar I (B.V.O.) și a unui post de referent I ( D. C.), ceea ce duce la concluzia că a fost suprimat efectiv numai postul de referent I, ocupat de această ultimă persoană.
Cu atât mai mult prin dispoziția din 2.05.2006 (fila 51, dosar fond), recurentul contestator a fost numit în funcția de referent arhivar I, iar prin dispoziția contestată se desființează un post de referent I din statul de funcții al primăriei Cujmir și care la acea dată era ocupat de D.C., astfel că desființarea postului ocupat de recurent nu a fost efectivă.
Se poate observa că în organigrama și statul de funcții publice valabile la 1.01.2009 (fila 67, dosar fond) apar două posturi de referent I, iar în cele valabile la data de 1.03.2010 apare un post de referent I, ceea ce demonstrează că postul recurentului nu a fost desființat, iar măsura dispusă cu privire la acesta a fost arbitrară și a avut loc cu scopul vădit de a-l îndepărta, deși avea calitățile necesare pentru ocuparea funcției.
Așadar, în temeiul art. 312 C.proc.civ., a fost admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției de concediere nr. 54/22.02.2010 emisă de Primăria Orașului Cujmir și reintegrarii recurentului contestator pe postul avut anterior, cu plata drepturilor salariale potrivit art. 78 C.muncii de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
în temeiul art. 274 C.proc.civ. a fost obligată intimata aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată cu privire la care s-au depus acte doveditoare.
Opinia minoritară a fost în sensul că decizia de concediere contestată este legală, având la bază hotărârile Consiliului Local Cujmir, privind redimensionarea personalului din aparatul de specialitate al Primarului comunei Cujmir, în raport de posibilitățile de finanțare de la bugetul local, care a aprobat organigrama și statul de funcții ce a impus reducerea posturilor cu un număr de 8 salariați, pentru care s-a solicitat la AJOFM Mehedinți sprijin pentru redistribuire, iar această autoritate a comunicat posturile disponibile.
Reducerea postului contestatorului a fost reală și serioasă, susținerea contestatorului că postul său este intagibil deoarece este singurul salariat specializat în funcția de arhivar, fiind puerilă deoarece această apreciere aparține exclusiv angajatorului, care este o autoritate publică locală și poartă răspunderea modului de gestionare a arhivelor ce le deține, putând fi concentrate atribuțiile exercitate de personalul cu încărcare de atribuțiuni reduse, așa cum s-a procedat în cauza de față, așa încât desființarea postului contestatorului a avut o cauză reală și efectivă .
Aceste motive au fost precizate în decizia de concediere și numai la aceste critici se referă contestatorul prin motivele de recurs, prevederile art. 65 C.Muncii invocate drept temei juridic al contestației fiind respectate, deoarece s-a dovedit că reducerea postului contestatorului a avut o cauză reală și serioasă și a fost efectivă.
In consecință, a considerat că hotărârea instanței de recurs este temeinică și legală și se impune menținerea ei.
(judecător Marian Lungu)
