Permiţându-se asociatului străin înlocuirea bunurilor prevăzute cu titlu de aport în natură cu contravaloarea acestora (depusă în cursul procesului), s-a admis modificarea unilaterală a contractului, ceea ce contravine legii.
(Secţia comercială, decizia nr. 194/11.03.1992)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3.562/1991, la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, reclamanta S.C. „G.T.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul B.M, în calitate de asociat, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună excluderea acestuia din respectiva societate.
Prin sentinţa civilă nr. 4.048 din 25.10.1991 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti s-a respins ca nefondată cererea reclamantei şi a fost obligat asociatul reclamant I.D. să plătească pârâtului B.M. suma de 400 dolari SUA, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a făcut dovada participării sociale, prin aducerea la îndeplinire a aportului social la care a fost obligat.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, întrucât: 1) instanţa a luat în consideraţie ca valabilă plata făcută de către debitorul pârât, după punerea în întârziere, în cursul procesului; 2) probele pe care instanţa le consideră ca făcând dovada depunerii capitalului social, nu sunt probe concludente.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor existente la dosar rezultă că pârâtul, partener străin, nu a respectat clauzele contractuale.
Astfel, potrivit art. 4 din contract, acesta avea obligaţia să depună suma de 2.925 $, în termen de 30 de zile de la înregisrarea societăţii, înregistrare efectuată la 1.11.1991, să depună echivalentul a 6.800 $ sub formă de aport de bunuri în natură, în termen de 60 de zile de la această dată, bunuri ce au fost individualizate de părţi în anexa la contract.
Demersurile făcute de partenerul român pentru completarea capitalului social s-au încheiat cu punerea în întârziere – prin telefonul din 20.06.1991, fiind îndeplinite condiţiile cerute expres de prevederile art. 165 lit. a din Legea nr. 31/1990.
Faptul că partenerul străin B.M. a declarat că are în proprietatea sa anumite bunuri, ce se află la o adresă din Bucureşti, declaraţia vamală prin care se arată că aceste bunuri au intrat în ţară, dar care nu sunt bunurile stipulate în contract, în mod eronat a fost reţinut de instanţă ca fiind aportul în natură la capitalul social.
Mai mult, în speţă nu s-a îndeplinit nici obligaţia conform căreia bunurile trebuiau evaluate de o comisie de specialişti, cu acordul asociaţilor.
Permiţându-se asociatului străin înlocuirea bunurilor în natură cu contravaloarea pe care asociatul B.M. a depus-o în cursul procesului, s-a admis modificarea unilaterală a contractului, or drepturile asociaţilor sunt ulterioare obligaţiei de depunere a capitalului.
în consecinţă, instanţa urmează să admită recursul şi să modifice sentinţa, în sensul că se va admite acţiunea şi se va dispune excluderea intimatului B.M. din S.C. „G.T.” – S.R.L, aceasta urmând a funcţiona, conform art. 210 din Legea nr. 31/1990.
în baza art. 274 Cod proc. civilă, intimatul B.M. va fi obligat la plata sumei de 50.000 lei, cheltuieli de judecată.
Notă: Referitor la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
